Paul Dimulescu: Exceptionalul din Cotidian
11Jan/106

Pipăieli vizuale

Îmi place să mă uit după femei. Pe stradă, mai ales dacă nu am muzica la mine, mai arunc ocheade, mai văd una-alta, mai o gleznă fină, mai un decolteu răzgîiat, mai nişte gene false.. ce să-i faci, trece timpul mai repede. O fac totuşi cu mare băgare de seamă, să nu fiu prins. De fapt, mi-ajunge o secundă să am dup-aia ce pritoci în minte. Şi zic asta nu c-aş avea o memorie vizuală excelentă, sau pentru că mi-ar fi teamă să nu iau una-n foanfă de la gorila care-i ţine uneori trena demoazelei. Pur şi simplu mi-e jenă mie de jena ei. Să te uiţi insistent la cineva în metrou, nu e ceva prea plăcut. Şi asta o ştie toată lumea, că toţi am trecut prin momente în care ne-am simţit ca nişte exponate de muzeu.

Pe lîngă asta, îmi dau seama că gagica poate nu se simte prea flatată că mandea stă geană pe pierce-ul din buric. Sau poate n-are chef de ocheade. Sau poate mă trezesc că face o obsesie pentru mine şi-apoi nu mai ştiu cum să scap de ea. Că mare-i grădina domnului şi mulţi îşi pierd cărările prin ea. Prefer să mă uit liniştit dintr-o parte, să admir, să dau note eventual, apoi să-mi văd de ale mele. Dacă individa are nevoie de priviri dubioase ca să se simtă mai femeie, are cine să i le ofere, cum am văzut eu într-o dimineaţă cînd mă întorceam de la muncă.

Dom'le, aşa ceva.. O femeie în toată firea, nedecoltată, fără paiete, normală, de, s-a aşezat în autobuz lîngă un şantierist modelu' standard. Îl ştiţi după salopeta albastră pătată cu var şi-alte substanţe despre care mi-e jenă să scriu aici. Cum s-a pus cucoana pe scaun, individul a început asaltul privirilor. Ceva de speriat, mi s-a făcut părul măciucă. Priviri ca nişte mîini întinse la pipăit într-un bordel, priviri de om fugit de la 9, priviri de la o distanţă de 30 de centimetri, priviri fixe, ochii mijiţi, sprînceana înfiorată, buze tremurînde. Omu' ăla n-avea pic de ruşine şi nu se uita la o femeie, se uita la o ceafă de porc cu cartofi prăjiţi şi salată de roşii.

Pot să zic că în momentele alea eram sigur că se va întîmpla o nenorocire.  Vă dau cuvîntul meu, mă simţeam eu agresat, deşi ăla nu avea nicio treabă cu mine iar femeia nu-mi spunea nimic. M-am enervat atît de tare încît stăteam şi eu cu ochii ficşi pe şantierist.. deşi nu ştiu ce aş fi rezolvat. Pe indivizii ăştia i-aş bate peste coaie cu urzica (bine, nu eu.. un angajat al statului) aşa cum pe violatori i-aş castra chimic. Înţeleg, ai acasă o başoaldă ca muma pădurii. Sau mai rău, n-ai pe nimeni, că nu te vrea nimeni. Ok. Uită-te după craci şi ţîţe, nu zic, dar nu te vîrî descheiat de-a gata la şliţ în sufletul omului. Nu înţelegi din bun-simţ, nu înţelegi cu vorba frumoasă? Atunci roagă-te ca ţinta să nu umble cu shuryu-ul după ea, cum aveam eu o colegă în facultate.

Femeia de care vă povesteam n-a clipit nici măcar o dată pînă nu a coborît individul. Abia atunci am auzit-o respirînd. Eu am rămas gîndindu-mă că-i rău, rău de tot să fii femeie. Chiar şi numai pentru privirile astea, că de altele nici nu mai zic.

Filed under: Cotidianul meu 6 Comments
1Dec/092

Povestea unui 335

Rîsu' curcilor şi panaramă azi-dimineaţă, pe undeva prin zona Băneasa. Atenţie, cînd zic ''dimineaţă'', mă refer la criminalul 05.30. Cînd prin spate pe la sediul Antenelor se-ngînau cocoşii, prin faţă se schimbau badigarzii iar pe deasupra se lăsa o ceaţă trasă din străfundurile Herăstrăului (mi-am făcut o ditamai crucea cu limba-n ceru' gurii, că mă simţeam ca-n cărţile lui Stephen King).. ei bine, la ora aia alde Dimulescu îşi lua cam fără tragere de inimă picioarele la spinare din cîmpul muncii.

Ies sprinţar din instituţie, pînă să mă dumiresc pe unde sînt, mai să mă prăvălesc peste un muncitor prijonit în cazma fix la intrarea a mare de pe Bucureşti-Ploieşti (pă unde vine vedetele, de). Ce făcea insu'? Păi e complicat, nene. Împreună cu alţi ortaci, făcea trotuaru' de pe marginea soselei. În astă vreme, alţi băeţ (colegi de clasă cu primii)puneau asfalt.. bitum... un fel de maglavais pe banda de intrare în Bucureşti a DN1. Banda - blocată, aşa că toate maşinile treceau prin minunatul pasaj. No, zic, asta e, să-şi facă treaba. Mă duc înspre staţia de autobuz de la podul Băneasa.

21Apr/091

Cripticul masculin

- Sa vezi ce-am facut. M-am dus la.. ca trebuia, nu? Nu mai mergea sa las lucrurile sa continue, ma-ntelegi. Si.. dar era simplu. Cand m-a vazut, face.. ca ce problema?!
- Eh.. Habar n-am, ca n-am apucat sa mai povestim de la.. atunci cand am venit la tine cu sculele.
- De parca n-ai sti! Da` nu am insistat. Cu faza aia de care ti-am spus. Pe urma, sa dau de.. stii tu, ca ti-am zis. Pac! Ca cica nu-l intereseaza. Era sa-i si dau una. Ma stii ca-s nervos la nervi, ca` nu...
- Te bagi ca musca-n lapte, in loc sa stai pe treaba ta. Da` le-o fi frica de moarte, vorb-aia, zic.. Ca si eu te stiu cand te-apuci..
- .. tin cont. Ce moarte.. ca nu am mai intrat demult in combinatii d-astea. Ca m-a lecuit istoria lu` ala. Dar de enervat, normal ca m-a enervat. Si desteapta aia... Nu a asteptat sa vina.. Ma suna sa-mi zica ca, vezi doamne.. Ce sa-i fac?
- ... sa iei tauru` de coarne. N-ai limite, ba baiete. Problema ta e ca uneori te gandesti numai cum sa...
- ... iau eu pastilele, nu? Pai, ba, eu nu m-am dus cu o ciocolata la profa de romana a lu` fi-miu, cand era sa ramana corigent, cum sa.. Darmite sa..
- ... bagi magaru-n beci. Da, ma, pai mie-mi spui..? Ai destula glagorie-n cap, da` nu mai judeca si tu cu...
- Ma-ntelegi. Sunt om serios, am pretentii, nu ma arunc in cap de pe trotuar s-apoi sa spun ca m-a lovit...
- ... capu` alaltu`. Ai si tu o nevasta, ai copii, nu cred ca vrei sa pierzi...
- ... trenu`. Doar ma stii dracu de atatia.. asta, de atatia ani. Nici macar o aia nu i-am dat. Desi merita.
- ... pentru o leguma, un cartof si-o veverita tot ce-ai adunat pana acum.
- Dar in chestia aia, ghici cine m-a turnat? Pastele ma-sii.. A, nu, nu ala, alalaltu`, il stii. Ca cum si de ce l-am facut pe ala..
- E, cum sa faci.. Ca tot omu`, ce, nu s-a mai vazut cazuri...
- ... de tot rahatu`. Zic, bine, ma, baiete, pai asa ma stii tu pe mine?! P-orma le-am bagat-o p-aia cu.. nu mai puteam nici eu sa.. Ca nu-s de fier, bai. Daca nu le trebuie, atunci.. Dar nu sa ma tina.. Pai cat sa mai rabd? Zi si tu, acuma!

Randurile de mai sus - pe care le poate auzi oricine, intamplator, in vreun bar, pe stadion, in statia de autobuz sau pur si simplu pe-o banca in parc - reprezinta un crampei de discutie intre doi barbati, media de 37-45 de ani. Neaparat dupa 37 de ani. Pana atunci, inca mai au sperante ca scapa. Oameni simpli, dupa vorba, dupa port. Conversatia si modul de-a o purta este tipica. Nu-s oameni elevati, dar nici salahori, lucreaza probabil prin constructii, sau in industrie.

Au acasa doi copii - media -, o soacra ciufuta si.. o nevasta. In deplasare, au probabil o amanta (e mult spus, hai sa zicem de fapt "ar vrea sa aiba") la care fantazeaza in grupuri de cate doi-trei, comenteaza meciurile si pozele cu gagici despuiate din tabloide cu aceeasi ardoare... si au dezvoltat un adevarat limbaj criptic - o masura de precautie intr-o lume care lor nu le mai spune mare lucru.

Un limbaj in care "aia, ala, treaba, figura" sunt jolly-jokeri - cuvinte bune la toate -, frazele nu sunt niciodata duse pana la capat, persoanele nu au niciodata nume iar interjectiile valoreaza cat un intreg volum de explicatii. Daca surprinzi o astfel de conversatie, pe langa faptul ca nu intelegi nimic, sunt sanse mari sa ramai cu impresia ca cel putin unul dintre ei e afumat bine cu cateva paharute sorbite de-ampicioarelea in vreun birt. Dar nu te-ai putea insela mai amarnic.

Limbajul criptic, voit impotmolit, s-a dezvoltat in doar cativa ani de convietuire alaturi de o femeie.. numita in cercurile de ntelectuali "consoarta", "sotie", uneori si "nevasta". Pentru ceilalti, ea e "muierea" sau, simplu, "femeia"**.

De ce limbaj criptic in discutiile dintre niste oameni maturi, prieteni la catarama, cu oarece pretentii? Simplu: sa poti vorbi fara teama despre lucruri tabu atunci cand stai la o palavra cu prietenii. Sa nu te-auda "Ea" si-apoi sa-ti faca scandal si sa te trimita "la ma-ta, sa-ti spele ea izmenele". Sau copilu`, care s-ar putea sa te toarne ma-sii si tot inspre mama ai ajunge. Sau vecina de la trei, care se nimereste-n preajma fix la momentele inoportune, in discutiile sensibile. Si stii ce ureche larga-palnie are vecina de la trei.. Care s-ar putea sa faca o vizita "de-o cafea" pe la sotia-ti, ca demult n-au mai stat de povesti. Si "Lenuto, si barbatul asta al tau.." Apoi, de la capat: "du-te la ma-ta, daca nu-ti mai place cu mine! - Ho, femeie, ce-ti veni? - Tu sa nu ma iei pe mine asa!".. samd.

--------
** Care-i problema cu apelativul "femeie"? Mie mi se pare un cuvant minunat: spune atat de multe!Tine loc de mama, sotie, iubita, fiica sau companion la diverse evenimente unde nu se face sa mergi singur, ca rad fostii colegi de tine - "bine, ma, dupa 10 ani, tot singurel esti? Pun pariu ca ai ramas si virgin! Gogule, mai stii ba cum ii ziceam astuia?! Da, Manuta!". Si haha si hihi.. Trist.

   
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes