Reţetă de tunat slănina
Ştiu că nu toată lumea e în stare să mănînce slănină pe pîine, aşa cum fac ardelenii. Unii mănîncă doar grăsimea şi ocolesc şoriciul, alţii nu mănîncă deloc, dar azi am testat cea mai bună slănină pe care-am gustat-o de mulţi ani încoace.
Reţeta, pe scurt.Vă trebuie nişte slănină macră, nene, nu kaizer sau alte figuri. Slănină, d-aia albă, numai colesterol.
Se ia bucata de slănină şi se fierbe vreme de cîteva ore în zeamă de varză, alături de cîteva foi de dafin şi nişte piper, pînă se înmoaie şoriciul. Apoi se aşează într-un sos de mujdei şi se uită acolo vreme de trei sau patru zile.
La final, se presară cu boia dulce şi se serveşte lîngă o ceapă spartă pe genunchi, cu un ţoi de ţuică galbină, bătrînă la coasta sa. Poftă bună!
Iată-l! Tatăl şi mama sosurilor pentru fripturi
Săptămîna asta mi-am testat veleităţile culinare. Din nou. Se întîmplă mai rar în ultima vreme, dar asta-i pentru că sincer să fiu am îmbătrînit. Şi a venit toamna şi vremea de-afară mi-a înfipt în oase o anume leneveală care nu mă caracterizează tot timpul. Ce-am gătit? Ceva simplu, dar ne-ce-sar. Că românul nu poate trăi, dom'le, fără cartofi prăjiţi c-un copan de pui pîrpălit olecuţă în tigaie, pînă face crustă. Hai, că toată lumea (chiar şi femeile) se pricepe la minunea asta. Dar.. că întotdeauna există un ''dar''.. eu am găsit o cale de-a tuna felul ăsta de mîncare. Cu un sos demenţial, învăţat în Deltă, la Sulina, de la un amic. Pentru că nu l-a botezat, iaca eu am furatără reţeta şi-i dau eu nume. Sosul sulinez. I-aş fi zis ''dimulescian'', dar nu cred că vrea să fie asociat cu numele meu.
Să vă explic, gen. Se iau vreo 5-6 cartofi vechi sau noi, se curăţă, se taie ca pentru prăjeală. Pînă aici e simplu. Se iau cîteva pulpe de pui, se crestează ca în imaginea alăturată, se ung cu (puţin!) ulei şi se presară pe ele sare şi piper. Atît. Nu tu busuioc, ghimbir sau alte drăcovenii de condimente şi miroase. Nu, dom'le, nu e voie. Apoi se lasă o vreme deoparte, cît să intre bine sarea şi piperul în carne, şi se trece la cea mai importantă parte a dezmăţului gastronomic: sosul.
Se iau 10 căţei de usturoi şi o ceapă potrivită. Usturoiul se curăţă, ceapa se curăţă, usturoiul se taie rondele, ceapa se taie cubuleţe, apoi se zdrobesc împreună într-un castron. Cu zdrobitorul, da. Se pot şi pisa, dar e cam greu să obţii o pastă uniformă. După ce operaţiunea a fost dusă la capăt, intervine al treilea ingredient de bază: leuşteanul. Tăiat ca pentru a fi pus în ciorbă, leuşteanul se trînteşte peste ceapă şi usturoi şi se pisează împreună. Apoi se adaugă o picătură de ulei şi un vîrf de sare. Totul trebuie să arate cam aşa.
Observaţi în fotografie alte două elemente, în aşteptare. Da, se pune iaurt, nu apă. Şi se mai adaugă şi o jumătate de roşie, zdrobită la rîndul ei. Ideal ar fi ca roşia să fie lăsată un pic la copt, dar dacă nu sunteţi la grătar sau nu aveţi ustensile, merge şi necoaptă. Se adaugă iaurtul, se adaugă roşia, se freacă amestecul bine de tot şi.. asta-i.
După sos, se pun cartofii şi copanele la prăjit, mai trînteşti o salată de roşii cu brînză frămîntată şi e gata, să înceapă chermeza. A se da dovadă de cumpătare, nu mîncaţi mai mult de 3-4 porţii odată.
Sînt dependent de brînză
Bună ziua, mă numesc Paul Cristian Dimulescu şi sînt dependent de brînză. Şi roşii. Sau invers. Nu ştiu ce s-a întîmplat, cert este că în ultimele cîteva săptămîni dieta mea s-a rezumat la aceste două alimente. Mîncam cîte un kilogram de roşii plus cîteva sute de grame de brînză o dată la două zile. În rest, nu mîncam deloc. Sau mîncam.. ba o bere, ba un mic, ba nişte sărăţele să zicem. Aşa ca, antreu, căci păcătosul gînd tot la o roşie ş-un cub de brînzică visa.
Aşa le-nfrăţeam, mai ceva ca echipele de fotbal pe vremea Pactului de la Varşovia: o felie de roşie cu un cub de 1x0,5x0,5 cm de brînză. Şi mîncam văzînd cu ochii, iartă-mi Doamne cele gînduri necurate ce-mi treceau prin biluţă cînd vedeam cum se scurge cîte-un strop de mijloc de roşie.. Ştiţi voi, partea aia care nu e cărnoasă şi care de regulă se prăbuşeşte de pe felia de roşie cînd mănînci cu furculiţa.
Vasta-mi experienţă-n domeniu mi-a dat prilejul să pot face un top al brînzei. Roşiile trebuie să fie doar coapte bine (cînd mergeţi să le alegeţi, nu le luaţi pe cele care-s prea tari, că riscaţi să fie şi verzi),cu ţugui dedesubt şi parfumate. În cazul brînzei, ei bine, este vorba despre ceva mai complicat. În primul rînd să o luaţi dintr-o piaţă, "de la ţărani". Ca să puteţi gusta dinainte.
Apoi, să nu fie prea sărată. În funcţie de animal, să fie de oaie, de bivoliţă, de capră, de vacă. În funcţie de tehnica de producţie, să fie de burduf, frămîntată (nu ştiţi ce-i asta, aşa-i? Marfă de contrabandă, cam ca prazul la olteni. Am un amic ce poate face rost de frămîntată - nu-i dau numele, să moară Fiscul de ciudă), telemea, feta. Şi-n rest... Dacă mă întrebaţi de capacitatea calorică sau de indicaţiile medicilor, n-am ce vă spune.
Dar recunosc, roşiile cu brînză sunt printre cea mai bună mîncare inventată vreodată de om.
Alegeri casnice la HBO
Traim niste vremuri memorabile!! Mai ales eu - si-am sa va explic de ce.
Dupa ce m-am lasat de fotbal, ma las si de politica. Ce s-a intamplat la alegerile europarlamentare m-a scarbit ireversibil. Toate marile partide au furat; unii au fost mai indemanatici si au iesit mai bine dupa scrutin, altii au iesit sa dea cu gura. Becali si Vadim plus Elena Basescu ne reprezinta ei stiu pe cine (pe ultrasii de la Steaua, baietii de la Balaceanca si, eventual, pe Dan Armeanca si Bursuc), seful statului seamana panica intre sepepisti ducandu-se sa sarbatoreasca victoria aleia mici langa balta, pe malu` Herastraului ("marinar, nu zic, da` mai stii cum aluneca pe vreun prezervativ aruncat aiurea de vreun cuplu ecologist, dornic de iubire in natura?!"), firmele de transport si-au facut norma pe tot anul inchiriind microbuzele pe neve catre diverse grupuri de "turisti", iar 70% dintre romani au stat acasa, la mici, bere si poate o verificare la motoru` masinii, cu nea Vasile de la 3, ca e expertul palierului in materie de mecanici auto. Nici eu n-am votat - nu ca n-as fi avut pe cine, dar daca nu m-a platit nimeni.. ce, sunt mai prost ca altii?!
Pe urma, am gatit acum cateva zile o minunatie de mancare de cartofi de statea mata-n coada. Mâtza, bre, pisica! Mi-a luat cinci ore pana sa tai cartofii cubulete, pana sa imi dau seama ca intai se caleste ceapa, cu ardeiul gras si ceva costita afumata, plus morcovii, in ulei un strop, apoi stins cu apa si acoperit sa se-nabuse, am aruncat in tot scandalul asta si un muschiulet de porc, condimente ca la turci (am uitat sarea, dar oricum nu e prea sanatoasa - las` ca-si pune fiecare cata-i trebuie, am iodata, sa nu iasa copiii retardati doamne iarta-ma). Si cu o gogonea si-un castravete murat.. Nici la restaurantu` Bufnita, sau la carciuma cu Tricolor din Sibiu nu se manca asa de bine!
Tot la capitolul casnice, saptamana trecuta am fost consemnat in cazarma, la spalat geamuri, dat cu mopu`, frecat podele, sters praful si altele. N-am mai vazut atata praf in ochi de cand m-a pus dracu sa ma plimb in vreme de vijelie pe-o plaja din Grecia, in 2002. Ma amuza faptul ca acum, dupa vreo patru zile, nu se vede nicio diferenta fata de cum era inainte. Lenesul mai mult alearga, hotul mai mult pagubeste, vorba vorbei.
Si-am ajuns saturat si de HBO, cinema la ta-so si la ma-sa acasa, nu la mine... Cred ca am vazut de vreo 5 sau 6 ori "Vreau sa fiu mare", celebrul hit al anilor `80 cu Tom Hanks. Si "Cei trei muschetari", varianta Disney. Careva sa zica.. HBO e-n criza si-mi difuzeaza filme de acum 20 de ani?! Iar eu pentru asta platesc?! Astept seria Rambo si American Ninja. Iar daca in loc de concertul Rihanna din 2006 or sa-mi dea "Dansez pentru tine", nu vad de ce nu si-ar mai schimba numele in ProTV 2. Mai stilat, ca nu ar mai exista stirile de la ora 5. Va intrebati ce-i in mintea mea de ma uit pe HBO. Nene, am zis sa fiu si eu cinstit. Sa nu fur filme de pe net. Dar ai cu cine?! Ei au cu cine, recte cui sa vanda gogosi - pielea ursului din padure, ca romanii-s prosti: intai platesc s-apoi isi pun intrebari. In surdina.
Vremuri memorabile, pentru ca mi-am scos de la inima toti oamenii politici (vedea-i-as la lumina lumanarii), mi s-a scarbit de HBO (prin anii 90, cand aparusera primele televiziuni prin cablu, eram innebunit - si-am pastrat si-acum o nostalgie pentru zilele acelea cand nu ma dezlipeam din fata televizorului. Poate si pentru ca mancam bataie pentru temele nefacute cand se-ntorceau ai mei acasa..) si l-am scos si pe-asta de la inima ("supermega filmul cu Lindsay Lohan?! Pai pe tuta aia mi-o prezinti tu drept supervedeta?!"). Dar sunt mandru ca-mi pot agata inc-o medalie la panoplie, pentru talentele culinare dovedite si testate nu numai de mine, ci de multi altii care au ramas in viata si bine-mersi dupa momentul primei linguri indesate cu teama-ntre falci.
Sa mancam bine!
Iartă-mi, Doamne, căci am păcătuit..
Sunt lihnit. Mi-e o foame de mor, mă roade ţiganu' cel mic - ascuns între cutele stomacului - înfiorător. Plîng cu lacrimi de sînge pe la colţurile gurii, acolo unde mi se bat necontenit haite de lupi mai ceva ca-ntr-o poveste horror rusească. Iezuiţii m-ar fi torturat mai puţin, amerindienii s-ar fi milostivit demult de mine... Dar eu încerc să rezist cît mai multă vreme pe poziţii. Stoic, rabd ca Ceauşescu la proces.. ce? Înfometarea!
De cîteva zile încerc să mănînc doar verdeţuri, fir-aş să fiu de Bugs Bunny vegetarian ce mi-s. Am zis că nu se mai poate, musai să renunţ la măcar una - una! - din cutele ce-mi încercuiesc malefic burta. Şi dă-i.. castraveţi. Roşii.. Kiwi.. Salăţi ş-alte minuni ale mamei naturi. Dar vă spun franc, oameni buni.. Nu mai rezist! Vreau o fleică în sînge, vreau nişte cartofi ţărăneşti înotînd în untură, ostropel de miel, pui cu ciuperci şi chiftele marinate, cotlete şi jamboane din cel mai porc ce-a vreodată existat sub soare, vreau ficăţei abia-minţiţi pe jar, shaoarme de-un kil, din care să las dîre de colo-colo, ca-n povestea lui Hansel şi Gretel, numai sosuri sănătoase..
LE: Am cedat. M-a corupt o pizza. Micuţă, drăguţă, sfioasă.. I-am făcut de petrecanie plîngînd. Cu un ochi spre ceruri în aşteptarea unui fulger divin, ş-unul în cutie, să văd cît mai am pîn-o termin. Blestemat să fiu...






