“Bright” (2017) sau despre problemele sociale ale orcilor şi umor reşapat

Vedeţi voi, dragi cititori, pe lumea asta sunt două feluri de oameni. Cei cărora le-a plăcut filmul “Bright” şi cei cărora nu le-a plăcut. Mie mi-a plăcut.

Acum recitiţi fraza de mai sus cu vocea lui Clint Eastwood – amuzant, nu? În fine, să revenim la oile noastre. Sau la orcii noştri.

“Bright” a apărut anul trecut pe Netflix, e un film urban fantasy şi îi are în rolul principal pe Will Smith, pe Joel Edgerton şi, în rol negativ, pe Noomi Rapace. E o poveste poliţistă clasică: doi poliţişti parteneri care nu se înţeleg-neam trebuie să supravieţuiască în mijlocul unui conflict mult mai amplu şi evident prea mare pentru ei, în timp ce protejează un artefact care ajuns în mîinile cui nu trebuie ar putea aduce sfîrşitul lumii. Simplu? Nu, pentru că nu am adăugat în combinaţie găştile hispanice, găştile de elfi ucigaşi şi poliţiştii corupţi care-i vînează pe Smith şi pe Edgerton.

Pe scurt: e un film de weekend, merge şi la părinţi, şi la copii. E cu magie, cu orci, cu elfi, drăcovenii. Bătăi, împuşcături, inexplicabil, mizerii de-astea. M-am amuzat, am rîs, am strîns din dinţi la un moment dat.

Nu mi-am pus multe întrebări, deşi eram curios de ce Will Smith are aceleaşi glume ca în celelalte filme care l-au făcut mare – nu că n-ar fi mare, omul are nişte centimetri. Nu m-am întrebat nici măcar de ce orcul de lîngă e mai negru ca el. Pentru că asta a fost prima mea senzaţie, anume faptul că s-a făcut un film în care negrii nu mai erau negri, ci orci, ăia de pe Wall Street nu mai erau costume, erau elfi ş. cl.

Read more“Bright” (2017) sau despre problemele sociale ale orcilor şi umor reşapat