Cum am fost tras în piept cu nişte ţigări (UPDATE)
UPDATE: Azi (vineri) a venit un curier de la BAT să-i dau pachetul de ţigări cu probleme şi să-mi dea înapoi înlocuitorul: un pachet întreg de Luckies. Toate bune şi frumoase, numai că bietul curier - n-am înţeles bine de la ce firmă era - nu ştia pe ce planetă se află. Îl întreb "nene, ce ai acolo pentru mine? - Un colet. - De la cine? - Păi nu ştiu. - Păi nu scrie pe el? - Ă, nu. - Păi şi cine te-a trimis? - Firma. Dar uitaţi, scrie aici că trebuie să returnez ceva de la dumneavoastră. - Ce? - Nu ştiu, dar trebuie pus în plicul ăsta. " M-am uitat la el, părea mai adormit ca mine, deşi eu doar ce mă trezisem din somn. Pînă la urmă am rezolvat-o, nu l-am mai chinuit că mi-era milă. Dar mi s-a părut aiurea să trimiţi oamenii să facă nişte comisioane fără să aibă habar despre ce e vorba. Dacă urma să primesc vreo 30 de colete în aceeaşi zi, de unde să visez eu despre ce e vorba?! În fine. Salutări la oamenii de la BAT care tot dau refresh la articolu' ăsta, să vadă ce s-a mai întîmplat 
---------------------------------------------------
Băi, ce nemernici! Îmi cumpăr aseară un pachet de ţigări Lucky Strike de la supermarketul din Complexul Intermacedonia de la Iancului. Toate bune şi frumoase.. Deschid pachetul, aprind o ţigară, trag din ea, era incredibil de slabă. Zic "wtf" şi mă holbez pe marginea ţigării. Era de firmă: ''Cortina''. Mă uit la pachet, nu, nu mă înşelasem, era Lucky. Fusese sigilat, avea timbru, era made in UE, totul la locul lui. Mă uit şi-n pachet, unde mai găsesc vreo 7-8 ţigări "Cortina" ascunse strategic între cele de Lucky Strike. Dau să înjur, îmi reuşeşte, cu greu m-am calmat.
Azi am sunat la ăştia de la BAT să mă plîng de matrapazlîc. Oamenii m-au ascultat şi apoi mi-au solicitat să pun pachetul cu ce-a mai rămas în el de-o parte, pentru investigaţii. L-il păstrez, dom'le, ce dracu.. fumatul oricum nu e sănătos. Sper din toată inima să se facă ceva în această problemă, cine ştie cîţi sărmani fumători au fost păcăliţi astfel, bla-bla-bla... Nu mai bine mă las eu de fumat, fir-ar al dracului? A n-a oară în secolul ăsta? Logic.
12, să fie cu noroc!
Din ciclul ''Ce mai face Dimulescu atunci cînd nu are ce face'', vă prezint astăzi o scurtă istorie a chinurilor tantalice prin care-am trecut în tentativa mea de a mă lăsa de ţigări.
Prima zi a trecut lesne. Rămăsesem fără ţigări - este imperial necesar ca atunci cînd te laşi de fumat să fi terminat toate ţigările din ultimul pachet. Legenda cu pachetul nedesfăcut care te poate motiva să nu mai fumezi este o.. legendă (eu n-aş putea răbda, pur şi simplu e prea mare tentaţia). M-am lăudat la toată lumea în acea primă zi, deşi nu aveam cu ce, afară de decizia de-a mă lăsa de ţigări.
A doua zi... a început distracţia. Ca la circ a fost: gîndurile necuviincioase îmi dădeau tîrcoale iar eu mă simţeam ca martirii cei creştini în arenele lui Nero, puşi faţă-n faţă cu lei, tigri, pantere şi-alte pisicuţe. Îmi venea să pip, Iisuse-Marie!, dar am rezistat şi cu un pic de ajutor de la amicul snuff.
A treia zi a fost poate climaxul tentativelor de a mă lăsa de fumat: nu a mai fost vorba de nevoia de a mai fuma, cît a fost vorba de lipsa ocupaţiei!! Nu vă gîndiţi că nu aveam ce face. Că aveam. Dar.. nu se potrivea nimic! Nu-mi plăcea nimic, nu aveam stare.. şi vroiam să-mi aprind o ţigară numai ca să fac ceva cu mînuţele. Mi le-aş fi băgat oriunde, numai să ştiu că se potolesc.
Asta a fost tot. Momentele culminante au trecut, eu intru acum în cea de-a 12-a zi de cînd am renunţat la ţigări (am mai fumat una joi noapte, după meciul pierdut de Dinamo cu Panathinaikos, dar a fost o ţigară fumată.. la oha, să-mi sîcîi un pic plămînii). Aşadar, eu spun că de 12 zile sunt nefumător. Mă aşteptam să îmi fie mult, mult mai greu.
Acum sunt mai vesel, mai liniştit, mai plin de viaţă, tenul meu este mai proaspăt, hainele nu-mi mai miros a tabac.. Nu mai spun ce a însemnat pentru circulaţia mea să renunţ la ţigări.. nu dintr-alt motiv, doar că nu-mi place să mă laud.
Snuff iz enuff
De ieri sunt veselul proprietar al unei cutiuţe magice, cu un praf.. pe care nici mai mult, nici mai puţin, îl tragi pe nas. Da, este vorba despre tutunul de prizat. Am făcut rost de frumuşeţa asta prin contrabandă, de la ''băieţi''. Schimbul s-a făcut pe sub mînă, evident, într-un loc aglomerat, să nu ne ia la ochi poteraşii. Iar eu sunt mulţumit de ceea ce am primit. Drăcia asta, pe numele ei Poschl's Gletscher Prise Snuff Menthol mit Columbia-Ol (toate o-urile din denumire au punctulete deasupra, deci se citesc mai rotunjit decît de obicei), este evident mentolată şi cu adevărat ţi se urcă la cap. Dacă presari în spaţiul dintre degetul mare şi restul mîinii suficient cît să nu te faci de rîs, dar nu prea mult, să nu te-apuce bîţîiala, mai trebuie doar să ştii cum să-l tragi pe nas. Dintr-o dată, cu o bancnotă de 1 leu, rulată 
Prima dată îl simţi în ochi, nu în nas sau pe trahee. Iute, înţepător, aromat, pînă încep să-ţi dea lacrimile ca la curăţat de ceapă. Abia de mai poţi să rabzi milioanele de ace care-ţi străbat jumătatea de faţă cu a cărei nară ai tras cele cîteva firicele de tutun de prizat. După ce trece senzaţia de ţepi, simţi cum ţi se desfundă nasul... minunat. Aerul devine mentolat.. totul prinde o altă culoare. Poţi face abstracţie de gestul celebru, văzut în filmele cu drogaţi, cînd începe să te mănînce nasul şi tu-ncerci cu ambele mîini să scapi de furnicături. Sau de praful ăla alb-pudră care rămîne în jurul nării după prima liniuţă. Se întîmplă şi aici, dar este cu totul altceva. Totul este natural. Şi legal. Sper. Pe mine mă scuzaţi acum, mă duc să-mi desfund nasul, că a rămas încleiat de la.. Fir-ar să fie.
Partea bună e că de aseară încoace nu am mai fumat nicio ţigară.
O zi din viata lui Paul Dimulescu
* Astăzi nu am mai fumat. Asta înseamnă că, în total, am 24 de ore în care nu am mai pus botul pe vreun filtru de ţigară sau muştiuc de pipă. Sunt mândru de mine, deşi absenţa nicotinei s-a simţit oribil, mai ales cîtă vreme am stat la lucru. Mă apucaseră nevricalele mai iute ca niciodată, fără să mai zic de mişcarea browniană pe care mi-o indusesem tot bîţîindu-mă de colo-colo prin redacţie. Cred c-am slăbit pe puţin o jumătate de kilogram, adică fix cît pusesem pe mine ieri, tot mîncînd măsline şi acadele. Că cică aşa am aflat eu că-i bine să faci cînd renunţi, fie şi temporar, la tiutiun: să ronţăi diverse.
* Ca să-mi calmez agitaţia, pe la prînz m-am decis să fac ceva mişcare. Tot fiind expert la dat din mîini, am căutat ganterele pe sub pat şi m-am apucat să le curăţ de cele două degete de praf depuse de la ultima întîlnire pe care-o avusesem cu ele. Pînă să mă apuc să-mi exersez pectoralii, m-a luat o foame ca-n filme. Apoi am uitat de gantere şi mi-am amintit că mi-era somn de vreo şase ore încoace. Aşa că m-am înfipt imediat în pernă, la soilit. E şi ăsta un fel de exerciţiu, antrenează minţile aplecate spre meditaţie şi visare.
* O activitate culturală am depus undeva spre seară, cînd, plecat după pere, am nimerit într-o librărie de cartier din zonă. Sub un vraf de maculatură despre coduri, templieri, masoni, iluminaţi şi-alţii am găsit o cărţulie subţirică foarte interesantă: "Viaţa, Amorul, Moartea" - Arthur Schopenhauer. Am citit jumătate din cele 50-60 de pagini de pur misiginism de-ampicioarelea - m-au fascinat. Apoi mi-am cumpărat toate cele cinci volume ale Cireşarilor şi-am plecat voios spre casă. Castelul Fetei în Aaaallb....
* Sunt oripilat. Am citit primele capitole din volumul I al Cireşarilor şi-am rămas prostit de cîte imprecaţii am citit în dialoguri. Alde "ticălosule, mizerabilo, nemernicule" sunt mici fîss-uri faţă de geniala replică "îi dau una peste muie", pusă de scriitor în gura unui personaj de clasa a opta. Fir-aş să fiu, nu-mi aduc aminte să fi citit astfel de limbaj porno în ediţia "Cireşarii" din vremea mea. Aştept cu nerăbdare ca-n poveştile lui Ispirescu, "paloş" din "l-a tras în paloş" să se transforme subit într-un alt cuvinţel, mai simpatic şi deloc marţial.
Paul C. Dimulescu
“Why didn’t you come home before?” – “Why didn’t I go to China? Some things you do, some things you don’t.”
Postări noi
- Bancrobba
- Cum m-am bătut cu niște cîini vagabonzi
- Habemus iepure!
- Faceți mișto de mine! M-am lăsat de fumat!
- Cantec din frunza
Comentarii noi
- Tatiana: Oana…. esti tare ! Dar sa mananci carnea unui biet purcelus sau puisor este Ok? Deci nu este the horror?
- meme: du-te cu un pachet de tigari la stomatolog..drept multumire !
- Iulia: Trebuia sa-i faci din ochi :))
- rapuunzel: baston telescopic iti trebe, din autovit, de la baieti. 30 ron
- punct: un spray pt autoaparare e in jur de 20 de roni,si e eficient in cazul patrupedelor cu chef de scandal.
Suportăm
Vechituri
Secvente de gandire
Majoratul meu - o istorie neromanţată
Sa gandim. Dar nu prea mult
Pastele ma-sii, al tatalui, al fiului, al tutulor
Mici scapari
Yetichete
Categorii
Blogroll
- Cultural Training
- Ovidiu N. Bufnila
- Verbiaj.
- Tranda
- Cinecruel
- Artistu
- Nane'S
- Nea Costache
- Danadol
- Berile de Haur
- Oana Despa
- Ded uzina
- Calmbomb
- Le Brumar
- Maddy Zander
- Nbarbu
- Muntele
- Fane Blog
- D-ra Portase
