Din provincie II – Valea Oltului/Brezoi/Lunca Calului
Maidanul cu cişmele
Pe Drumul Naţional 64, cum vii dinspre Craiova-Slatina spre Drăgăşani, dai la un moment dat de un sat. Grădinari se cheamă, şi este într-adevăr un sat de grădinari. În mare parte, că poate s-or ocupa şi cu altele oamenii ăia, dar eu ştiu doar de sere, de gogoşari şi de roşii: pentru că oamenii de-aici sunt principalii zarzavagii ai Sibiului şi ai altor oraşe din centrul ţării. Umblă vorba că juma' din sat, dacă nu chiar mai mult, este minoritar, dar nu e treaba mea să aprofundez această idee.
De fapt, despre ce e vorba? Despre o treabă perfect românească, vasăzică. Oamenii din Grădinari s-au trezit peste noapte cu cîteva sute de cişmele în faţa curţilor. Cişmele, tată, nu jucărie. Masive, solide, cu ţuţuroaie din inox. Ce e cu cişmelele? Păi potrivit unui proiect găsit pe net, ''Consiliul Local Grãdinari implementeazã în perioada 30.11.2007 - 30.11.2009, proiectul „Alimentare cu apã în comuna Grãdinari, satele Grãdinari si Petculesti, judetul Olt” finantat în cadrul Programului PHARE 2005''. Suma totală: 635.137,84 EUR, fără TVA. Ai dracului olteni, fuduli, nene, nu aşa! La ei, ideea de alimentare cu apă se reduce la amplasarea de cişmele. Care cişmele nu au robinete suficient de mari cît să poţi umple şi tu o găleată, să dai la vaci, la porci. Care cişmele, de fapt, nici nu au robinete, că oamenii intreprinzători din zonă le-au găsit repede întrebuinţări.
Sutele de cişmele sunt amplasate alandala, unele în faţa unor terenuri virane, altele în faţa unor fîntîni (?!) care nu mai funcţionează. cele mai multe sunt în faţa unor case, dar sunt curios.. Ce pile trebuie să fi avut oamenii ăia să poată să se aleagă cu cişmeaua în faţa căşii? Cîte găini or fi dat fiecare în parte? Oricum, cişmelele nu funcţionează, că nu au robinete. Singura sursă de apă rămîne, ca întotdeauna, balta din faţa casei. Că pentru mocirlă nu s-au găsit fonduri europene. Nu poţi avea şi cişmele, şi trotuare, ce dracu.
Primim din provincie – azi, Valea Hîrtibaciului
Roşia, Ighişul Vechi, Chirpăr, Hosman, Alţâna, Vurpăr, Merghindeal, Şeica Mare, Ţichindeal, Alţîna, Brădeni, Marpod, Nocrich, Retiş. Sate de pe valea Hîrtibaciului. Faină vale. Sate săseşti, cică. Mă rog, acum mai găseşti pe-aici nemţi în reviste, doar. Că-n căşile lor s-au mutat de ceva vreme nişte unii, conlocuitori cică.
Despre Agnita (Agnetheln) se spune că este oraşul din inima ţării. Se mai spune că marchează centrul geografic al României. Nu zic nu, aşa o fi. E un oraş ca toate oraşele. Mici, de munte. Liniştit şi fără oameni, că majoritatea sunt plecaţi pe te miri unde ce străinătăţi. Aici am găsit strada Piaţa. Amuzantă denumire. Presupun că piaţa se numeşte a Străzii.
Agniţenii citesc Agniţeanul, săptămînalul de patru pagini care vorbeşte despre viaţa comunităţii. Agniţeanul are vreo trei sloganuri: ''Chiar Merită'', ''Un ziar clar într-o lume confuză'', ''Publicaţie ce promovează ideile societăţii deschise''. Spicuim din sumar: Apă mai scumpă, Controale la gaz, Agnita e pe cai mari, Salubritate cu forţe proaspete, Făină şi zahăr, cadou. Interese variate, precum se observă.
Hai să vă citez dintr-un articol de culoare, semnat de un preot. Să vă daţi cu seama despre nivelul cosmic al spiritualităţii agniţene.
Dictatura mediocrităţii
Nu au fost puţine verile grele care au trecut peste noi în ultimii 20 de ani. Nu. Nu-i vorba despre încălzirea globală ori de fenomenele meteorologice. Nici măcar de criza prin care lumea a ajuns, în sfîrşit, la preţul corect plătit pentru cifrologia în care şi-a îngropat credibilitatea. Resurse umane batjocorite. E vorba despre dicatatura mediocrităţii, care şi-a aruncat năvodul peste ţară. Despre modul în care resursele umane ale unei ţări sunt batjocorite, tensionate şi părăsite dinaintea flagelului financiar economic în care ne zbatem. Căci pe lîngă criza financiară avem o criză a integrării în UE, avem legalizarea minciunii şi manipulării mass-media, avem decăderea dinspre morală spre eticismul ateu. (...) uneori Biserica, prin discursurile sale paralele şi disjuncte, prin aroganţele extremiste sau pietismele lamentabile, încarcă de deznădejde ''folderele'' sufleteşti ale unei generaţii de bulversaţi. Şcoli mediocre, cu diplome soft... Tinerii acceptă servicii rezervate în Occidentul evoluat spre egoism acerb numai ''luzărilor'', pierduţilor, săracilor din lumea a treia, a patra, a cincea... Din care credeam că nu mai facem parte. Dictatura mediocrităţii a lovit aşadar tineretul, sufocîndu-l. A manelizat cultura, devenită un lux aproape nenecesar, la vremea în care maneliştii sunt mai prezenţi în cultura României decît oamenii crescuţi în duhul românismului şi al Ortodoxiei. (...) Trebuie să le acordăm mai multă încredere tinerilor, să credem că Hristos crede în harisma tinereţii lor.
Preot Constantin Necula - Agniţeanul, septembrie 2009
Profund, este? Ca strugurii ăştia, cei mai buni mîncaţi în astă vară.
Titan, această Veneţie a Bucureştilor
Cînd m-am mutat în cartierul Titan din Bucureşti, habar nu aveam că lumea îi spune - cu nostalgie - şi Balta Albă. În timp, m-am lămurit. Cu ajutorul unei bănci, pe frontispiciul căreia stătea scris ''sucursala Balta Albă'', cu ajutorul taximetriştilor (''acum am plecat din Baltă, două ore am stat aici pe sec, paştile şi lumînarea, crucea şi născătoarea..'' sau ''erau vreo două tute în faţă la cofetărie în Balta Albă, vezi dacă nu s-au ocupat; da, puştiule, arătau spălate'') sau pur şi simplu hăndrălăind alandala pe net. Da, cartierul Titan alături de Sălăjan se mai chema pe vremuri şi Balta Albă. De ce? Pasămite din cauza lacului omonim, aflat în mijlocul parcului omonim.
Mă rog, mai recent li s-a spus IOR, de la Întreprinderea Optică Română, care are sediul p-aproape. Iar acum, după ce Negoiţă a început să-i felieze concesioneze, li se zice ''Alexandru Ioan Cuza''.
Ce-i cu toată lecţia asta de istorie topografică? Ei bine, iacătă că eu am avut norocul să descopăr un alt motiv pentru care zona se numeşte, alternativ, Balta Albă. Motivul îl vedeţi în poze: o ditamai băltoaca, tronînd în locul străzii Cozla, sector 3. Fotografiată la şapte dimineaţa, acum o zi. Nu mi-aş fi permis să generalizez, dacă n-aş fi văzut cu ochii mei aceeaşi zonă, inundată în alte două dăţi. Prima dată în 12 august, tot într-o dimineaţă în care mă-ntorceam izădit de la lucru. A doua oară, vineri care-a trecut. Duminică dimineaţă, iarăşi am dat peste Maelstrom-ul titănesc.
De fiecare dată s-a-mplîntat aceeaşi poveste: băieţii de la Apa Nova au găurit asfaltul, au săpat doi metri, au cîrpăcit conducta şi-au astupat, ca să revină după cîteva zile la o altă avarie pe aceeaşi magistrală, dar doi metri mai la vale. Ieri dimineaţă, cînd făceam pozele, un blocatar apărut lîngă mine mi-a explicat tărăşenia. Cică alde conductă e veche de vreo 60 de ani şi e(ra) făcută din azbociment. Să dea dracii dracu dacă ştiu ce e ăla, dar nu sună tocmai cuşer. Omul mi-a mai spus că geniile de la Apa Nova nu au încercat niciodată să înlocuiască nenorocenia de conductă. Cică au înlocuit, în schimb, segmentele belite sparte cu nişte minuni ale tehnicii (tot un fel de ţeavă) scumpe fiecare cît juma' de tronson.
Nu mă îndoiesc că omul exagera. Dar.. Sunt convins că schimbarea întregii conducte ar fi mai ieftină (şi mai practică) decît cîrpăcelile periodice. Dar dacă s-ar repara tronsonul, ce s-ar mai face oamenii de la Apa Nova? Au şi ei nişte prieteni, care au la rîndul lor nişte prieteni, care nu m-aş mira să aibă o firmă de importat minunile tehnicii de mai sus. Alea scumpe. Unde mai pui.. Pierderile de la o conductă spartă din care sar metri cubi de apă la secundă nu pot fi contabilizate. Pierderi de pe reţea, transformate în bani, care pînă la urmă tot în cîrca ălora fără apometre cad. Orice-ar spune reprezentanţii Apa Nova. N-or fi proşti să lucreze în pierdere iar şi iar. Şi iar.
În fine. Amicul Bufnilă vrea să-şi ia caiac. Presupun că ştie el ceva. Ori a bănuit, ori e un puiuţ de mafaldă, cert e că o să mă gîndesc serios dacă să pun bani cu el la cea barcă. Zău că n-am chef să mă prindă veneţizarea Titanului c-un deşti în nas şi cu altul în fund, fără nimic flotabil la-ndemînă. Unde mai pui că singurul drum alternativ ar fi către cer, precum se vede. E totuşi bine că nu s-a spart o conductă cu rahat. Că atunci ar fi găurit toată strada pentru reparaţii şi închideau circulaţia pînă după revelion, gen. Revelionul din 2010-2012, zic.
Şi dacă doriţi să revedeţi... 12 august, aceeaşi stradă, aceeaşi conductă.
Sex on the bitch!
Atunci cînd nu pozează răsărituri de soare şi tomberoane (cum aţi văzut) şi cînd nu bagă bliţu-n ochi la oameni (cum veţi vedea în zilele următoare) Dimulescu pozează animale. De toate naţiile, culorile, blănurile, nu am pretenţii. Numărul de perechi de picioare poate oscila de la una la n.. animale să fie. Iar în Sulina, pe lîngă ţînţari, bărzăuni, lăcuste, muşte şi-alte insecte, următoarea categorie de animale, ca număr de exemplare, sunt cîinii.
Dar ce cîini! Care mai de care mai fioros (dacă-i pozezi cu macro)! Singura problemă - a lor, că a mea nu e cu siguranţă - e că sunt aproape toţi jigodiile de talie mică. Dom'le, dar mică! Mini-dogs, gen. Căţeii sulinezi sunt aşadar mici.. iar la temperament sunt cam pleoştiţi. De la soare, bănuiesc. Sunt învăţaţi cu oamenii, iar caca fac la nisip (era şi greu să dea pe de lături acolo). Aşa-i, n-au pic de ruşine.. În penultima dimineaţă petrecută la Sulina, am fost pe plajă, la răsărit. S-a consumat faptul, aşa că m-am pus la soileală pe plajă. După vreo 20 de minute moţăite, mă trezeşte un zgomot în jur. Mă scol în capul oaselor.. şi ce văd la un deget de nasul meu?! Dar mai bine vă las să vedeţi cu propriii voştri ochi.
Paul C. Dimulescu
“Keep on riding me, Spade, and they’re gonna be picking iron out of your liver.” – “The cheaper the crook, the gaudier the patter, eh?”
Postări noi
- Bancrobba
- Cum m-am bătut cu niște cîini vagabonzi
- Habemus iepure!
- Faceți mișto de mine! M-am lăsat de fumat!
- Cantec din frunza
Comentarii noi
- Tatiana: Oana…. esti tare ! Dar sa mananci carnea unui biet purcelus sau puisor este Ok? Deci nu este the horror?
- meme: du-te cu un pachet de tigari la stomatolog..drept multumire !
- Iulia: Trebuia sa-i faci din ochi :))
- rapuunzel: baston telescopic iti trebe, din autovit, de la baieti. 30 ron
- punct: un spray pt autoaparare e in jur de 20 de roni,si e eficient in cazul patrupedelor cu chef de scandal.
Suportăm
Vechituri
Stare de nu ma vad prea bine..
Romani, fiti mandri! Suntem unici!
Spaimele copilăriei sau cum ne mai speriem brotacii
Despre Antonescu si, prin extensie, holocaust in Romania
Yetichete
Categorii
Blogroll
- Cultural Training
- Ovidiu N. Bufnila
- Verbiaj.
- Tranda
- Cinecruel
- Artistu
- Nane'S
- Nea Costache
- Danadol
- Berile de Haur
- Oana Despa
- Ded uzina
- Calmbomb
- Le Brumar
- Maddy Zander
- Nbarbu
- Muntele
- Fane Blog
- D-ra Portase
