Paul Dimulescu: Exceptionalul din Cotidian
13Jan/106

Cum am fost tras în piept cu nişte ţigări (UPDATE)

Tigari Cortina în pachetul de Lucky StrikeUPDATE: Azi (vineri) a venit un curier de la BAT să-i dau pachetul de ţigări cu probleme şi să-mi dea înapoi înlocuitorul: un pachet întreg de Luckies. Toate bune şi frumoase, numai că bietul curier - n-am înţeles bine de la ce firmă era - nu ştia pe ce planetă se află. Îl întreb "nene, ce ai acolo pentru mine? - Un colet. - De la cine? - Păi nu ştiu. - Păi nu scrie pe el? - Ă, nu. - Păi şi cine te-a trimis? - Firma. Dar uitaţi, scrie aici că trebuie să returnez ceva de la dumneavoastră. - Ce? - Nu ştiu, dar trebuie pus în plicul ăsta. " M-am uitat la el, părea mai adormit ca mine, deşi eu doar ce mă trezisem din somn. Pînă la urmă am rezolvat-o, nu l-am mai chinuit că mi-era milă. Dar mi s-a părut aiurea să trimiţi oamenii să facă nişte comisioane fără să aibă habar despre ce e vorba. Dacă urma să primesc vreo 30 de colete în aceeaşi zi, de unde să visez eu despre ce e vorba?! În fine. Salutări la oamenii de la BAT care tot dau refresh la articolu' ăsta, să vadă ce s-a mai întîmplat :D

---------------------------------------------------

Băi, ce nemernici! Îmi cumpăr aseară un pachet de ţigări Lucky Strike de la supermarketul din Complexul Intermacedonia de la Iancului. Toate bune şi frumoase.. Deschid pachetul, aprind o ţigară, trag din ea, era incredibil de slabă. Zic "wtf" şi mă holbez pe marginea ţigării. Era de firmă: ''Cortina''. Mă uit la pachet, nu, nu mă înşelasem, era Lucky. Fusese sigilat, avea timbru, era made in UE, totul la locul lui. Mă uit şi-n pachet, unde mai găsesc vreo 7-8 ţigări "Cortina" ascunse strategic între cele de Lucky Strike. Dau să înjur, îmi reuşeşte, cu greu m-am calmat.

Azi am sunat la ăştia de la BAT să mă plîng de matrapazlîc. Oamenii m-au ascultat şi apoi mi-au solicitat să pun pachetul cu ce-a mai rămas în el de-o parte, pentru investigaţii. L-il păstrez, dom'le, ce dracu.. fumatul oricum nu e sănătos. Sper din toată inima să se facă ceva în această problemă, cine ştie cîţi sărmani fumători au fost păcăliţi astfel, bla-bla-bla... Nu mai bine mă las eu de fumat, fir-ar al dracului? A n-a oară în secolul ăsta? Logic.

29Sep/095

Alo, Marcel? Mişu la telefon

Acum cinci minute m-a sunat o femeie să mă întrebe de Costică. Fireşte, nu am ştiut ce să-i spun, iar ea n-a ştiut să explice..

Ea (năvalnic - după voce, 45 de ani pe puţin/corpolentă/permanent(ă)): ''Alo, Costică!?''
Eu (mut, cu umerii-n aer): ''?!''
Ea (contrariată): ''Costică?!''
Eu (lămurit): ''Nu e Costică, doamnă..''
Ea (enervată!?): ''Da' unde e Costică?''
Eu (sastisit): ''Cucoană, nu e Costică, e greşeală.''
Ea (oripilată): ''Greşeală?!?''

Şi a închis. Ce-o fi fost în sufletul ei, biata femeie...

N-am mai avut parte de telefoane-greşeală de pe vremea fixului cu disc de la casa părintească. Mai ales în epoca mobilului, să greşească cineva numărul de telefon mi se pare un mit urban, o poveste coborîtă din evul mediu al comunicării. Cum ar fi să găseşti o epidemie de ciumă în mijlocul Ferentariului? Mă rog, ferească sfîntu', nu vreau să cobesc. Zic şi eu aşa, ca un paregzanpl.

Madama care m-a sunat la ora asta infectă (8.30 dimineaţa!) a avut soartă. Putea să nimerească într-o dimineaţă în care, proaspăt întors de la lucru, să dorm buştean. Atunci nu aş mai fi fost aşa calm şi a doua oară cînd ar fi greşit numărul probabil aş fi trimis-o prin Bărăgan, după deşeuri de piele, cu tot cu Costică, Mitică, Georgică şi restul găştii. Pentru că da, a sunat şi a doua oară. Fiind în toane bune, n-am înjurat. Doar i-am închis în nas, încă de la primul ''Costică?!''. Să se înveţe minte...

Filed under: Romani celebri 5 Comments
24Aug/050

Anti-vara

Urasc vara. Urasc caldura asta ingrozitoare, ce-mi fierbe sangele si-mi seaca creierul. Urasc fiecare picatura de transpiratie care mi se scurge pe piept. Urasc soarele asta nenorocit care parca ma urmareste si la 12 noaptea, cat este acum.

Am dat drumul la ventilatorul tip lustra din tavan si parca tot imi vine sa ma dezbrac si de propria-mi piele. N-am iesit in oras. Nu am ce face. Sa merg sa sting o gasca de beruri cu niste oameni pe care nici nu-i cunosc bine ? Sa ma prefac ca sunt amuzat si amuzant ? Sa "fac frumos" la poantele lor ? Nu. Prefer linistea si solitudinea si televizorul camerei mele. Oricum nu mai stau mult pe-aici. O sa rup pisicile-n doua si o sa-mi vad de ale mele. Ce daca-mi indispun parintii ? Vor intelege.

Cred ca e cel mai jalnic sezon de tv pe care l-am prins vreodata. Daca vezi un film bun odata la o saptamana. Stirile sunt si ele de toata jena... Liniste.. Nici o mineriada, nici o inundatie, s-a terminat cu grevele, ce e dom`ne in tara asta ? Parca e acvariu, asa liniste s-a lasat... De la caldura, sunt convins. Am citit azi ceva din Orwell, 1984. Doar de dragu` aducerii aminte. Pentru el, libertate inseamna a putea spune ca 2+2=4. Cam stravezie si subtirica definitia lui.

Televiziunea... aceasta inventie la inceput atat de apreciata, acum atat de urata... De mine cel putin. Ceilalti... Marea majoritate mai au putin si fac Religie. Biserica Televiziva... Chiar acu`, pe ecran se desfasoara intr-un film de prin `70 Clint Eastwood. Are omu` asta un pistol cat toate zilele si-un umor atat de sec incat l-ar face invidios si pe cel mai britanic dintre toti englezii majestatii sale. De la pistol i se trage.

Apropo de pistoale mari, pe unul din canalele alea cu oameni despuiati a aparut o scula de m-am speriat sa nu-mi sparga tubu` catodic.. Scabros si frustrant, in acelasi timp. Ma bucur c-o am mica, ala cred ca petrece doua-trei ore pe zi numai curatand-o. Clor, perie de sarma, etcaetera. Fii atent, nici nu intra toata. Al dracu de complicat. Nu e una mica, da` vesela si capabila sa intre peste tot, mai buna? De mii de ori.

Urasc tantarii. Am uitat sa cumpar nenorocitele alea de pastile si acum nenorocitii de tantari ma sug din toate nenorocitele de pozitii, mai ceva ca niste tarfe indragostite de meseria lor. Cred ca Dumnezeu a creat tantarii ori la betie, ori cu scopul clar de-a tortura cetatenii de treaba. In special pe mine. Nu mai pot pentru ca sa rezist. Am noaptea numai vise de explorator in Sahara. Ma vad in locul lui Tantal in Infern. Vreau racoare, vreau ploaie, vreau vant sa-mi invineteasca obrajii. Sa vina iarna, sa vina cozonacul, toba, sorcova... Cum da prima ninsoare, promit ca o sa-mi fac cadou un om de zapada.

Am primit un mesaj pe mobil. Fir-ar al dracului, am eu moaca de salvamar de suflete? Mai degraba de colectionar de suflete, sa le pun la sufletar... "Dormi, sau ce? NIci tie nu-ti pasa? Nimanui nu-i pasa! Esti singuru` caruia am simtit ca ii pot spune of-ul meu. Dracu stie daca meriti. Noapte buna." Care o fi fost of-ul ala, nu-mi dau seama. Ce stiu e ca fata asta are complexe chiar mai multe decat sunt cunoscute in psihologie, si n-o vad bine peste 10 ani. Singuratatea naste monstri. Ca de altfel si gandurile. De-aia scriu eu tot ce-mi trece prin cap, sa ridic presiunea asupra mintii. Scrisul e supapa, si-a doua zi, cand voi citi, o sa vad lumea si cu alti ochi, si cu mintea odihnita. Gandurile care nu raman in cap nu putrezesc si nu altereaza...

   
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes