Paul Dimulescu: Exceptionalul din Cotidian
14Dec/093

Petrecerea

Era ca un avion în vrie. Alerga de la pat la oglindă, de la oglindă la dulap, se uita pe sub perne, ba chiar se puse în genunchi (ce curaj.. podeaua nu mai fusese spălată de vreo două luni) să se uite sub pat. Nimic. Se opri să-şi tragă răsuflarea şi printre două înjurături icnite printre dinţi se răsti la Mihai, care statea liniştit pe un scaun, fumînd.

- Ce dracu' rînjeşti fasolea la mine, dă şi tu un bip, că nu-mi mai găsesc telefonul!

- Ăă, pe numărul tău? La cît de calm era în comparaţie cu amicul său, Mihai putea fi asemuit cu aisbergul care i-a făcut Titanicului de petrecanie. Singura problemă: aisbergurile nu se hlizesc.

- Nu, pe-al maică-mii! Normal că pe-al meu!

Tudor îşi pierduse cumpătul. Era numai vina lui că întîrziaseră, dar Mihai se obişnuise de ceva vreme cu talentul de pierde-vremea al colegului său de cameră. Tudor era un nativ. Ştia că trebuie să fie într-un loc la ora opt, de exemplu, şi se pregătea de plecare cu zece minute inainte. Pregătiri - adică duş, bărbierit, schimbat trei rînduri de haine pînă la combinaţia mulţumitoare, plus adunat de prin camera răvăşită ca după un taifun ceasul, telefonul, ţigările şi banii. Asta în caz că le-ar fi găsit. Ordinea nu se număra printre calităţile sale.

Filed under: Fictiune Continue reading
5Nov/091

Ceva pe veselie

O melodie superbă. Folkist Romeo Ifrim ăsta, bagă de toate, dar "La marginea satului'' e melodie de "scandal". Ştiu că nu pare cine ştie ce, poate nu-ţi fi ascultat-o cînd trebuie. Nu e vina mea.

Lîngă sat e-o gîrlă mare
Crîşma sus pe mal apare
Ferestruie, lemn, lumină,
Se-oglindesc în unda lină
Dar în crîşmă-i vuiet mare
De ţambal şi de vioare
Geamurile ţiuie
Şi flăcăii chiuie
R1
Crîşmăriţă, dragă-hăi
Adă vin bun la flăcăi
Vechi ca moşu-meu colea
Zvăpăiat ca mîndra mea
R2
Zi, măi cioară, din vioară
Că mă-îmbat în astă seară
Zi, măi, că-ţi plătesc să-mi zici
Voi să crăp jucînd aici
Bate cineva-n fereastră
N-aveţi somn dumneavoastră
Mai destul cu-atîta larmă,
Că boieru` vrea să doarmă
Ei, al dracu, n-am ce face
Tu, femeie, dă-ne pace
Zi mă, iaca, numa-n ciudă
Zi încalte să ne-audă.
R1
R2
(O să vă lămuriţi curînd ce vrusăi să spui cu muzichia asta acilea)
Filed under: Mici placeri 1 Comment
5Sep/090

Una scurtă, de răpciune

Dragilor, nu ştiu alţii ce-or să facă dar iacătă că eu, în ăst weekend, îmi adun los compagneros veterani şi mă cărăbănescu pentru fro cîteva (două) zile tocmai unde-a înţărcat mutu iapa. Vorba aia sau cum era. La Rio de Retiş, în cel giudeţ al Sighiilor, la o petrecere cîmpenească marca Dan Melcu. Prilejuită de împlinirea frumoasei vîrste de 28 de anişori de cînd individul antepomenit ne-a făcut bucuria să respire pentru prima dată acelaşi aer cu-alde noi ăştia, tilicarii.

Cum nu era să mergem doar pentru atîta lucru pînă-n buricul ţării, în programul vizitei de lucru am mai strecurat şi un botez: acelaşi Dan este, de cîteva luni, şi unchi. Asta ne face şi pe noi cam tot aia, că nu puteam să-l lăsăm a duce singur-singurel pe umeri ditamai povara. Ş-apoi, la ce buni mai sunt pretenii?

Astea fiind spuse, vă las cu bine pînă pe săptămîna aviatoare, cînd ne vom revedea cu poze de la zaiafet şi, să sperăm, cu bine. Urîtă perioadă, începutul de toamnă. Încep asteniile şi migrenele. Care de la musturi au turburel, care de la amintiri, care de la problemele cotidianului. Dar vorba aia: noi să fim sănătoşi, că belelele curge.

8May/090

Să fie paranghelieee!!

De ziua mea am petrecut dormind, in mare parte. Singurel, pe-acasa, m-am trezit undeva pe la 2 dupa miezul zilei cu ochii mai carpiti de somn decat ii avusesem atunci cand am bagat cornu`n perna si hamesit ca un bivol de prasila tinut la cura de slabire cu apa si sare. nu te pui cu nevoile cele naturale, asa ca la scurta vreme dupa ce ma ridicasem din asternuturi ca Lazar din mormant am luat pozitii ofensive in fata cratitei, la bucatarie..

Bucatareala inseamna, in cazul meu orare triple fata de cat ii ia unui om normal sa-si faca ceva de mancare. De exemplu, o simpla omleta cu ciuperci o mermelesc in vreo ora si jumatate. Asta nu c-as fi neindemanatic sau nepriceput, ci pentru ca la mine gatitul are valoare de ritual: mai curat o ceapa, mai vad un episod din "Stagiarii" pe AXN, mai spal ciupercile.. mai vorbesc cu vreun careva la telefon, mai fumez o tigara, mai spal un vas.. Imi place sa am toate ingredientele gata pregatite, aranjate frumos in farfuriute si aliniate ca pentru batalie, de-ai zice ca-s dorobantii la parada. Evident ca toata corconeala asta e pierdere de timp, dar decat sa dorm? Ziceti si voi, pai nu?

Ei, si-asa am petrecut de ziua mea. Parafrazandu-l pe Cezar, am dormit, am gatit, am plecat la lucru. La Multi Ani mie. Adevarul e ca am obosit de zaiafeturi. Vreau liniste, nu circoteca. Felicitarile, masa si dansul vor avea loc in cadru restrans, undeva saptamana viitoare, cand o sa fiu dracului mai linistit. Fara sa ma gandesc ca am un serviciu unde trebuie sa merg.

Bineinteles, nu intotdeauna lucrurile au stat la fel de linistit-casnice..

Prima petrecere in toata legea - adevarata paranghelie - ocazionata de ziua mea a fost, bineinteles, majoratul. Ceaiurile dansante de pana atunci nici nu mai merita amintite. Ah, majoratul.. Eram ultimul din clasa mea care implinea 18 ani. Si era in clasa a 12-a. Ca sa vezi, tot in mai, cu doua luni inainte de bac. Sau una, habarnam. Ai mei parinti m-au expediat pe bancile scolii inca de la 6 ani - inca n-am aflat daca din cauza ca nu ma mai suportau acasa ori pentru ca eram deja un mic ainstain bretonat. Si pe chestia ca am fost mereu mezinul, in toate societatile in care-am naravit, am avut de suferit caineste. Mistouri, trimis dupa tigari, dupa apa.. ultimul ales in echipe la fotbal.. si iata, ultimul care si-a serbat majoratul, intre baietii din gasca ce-o formam in liceu.

Petrecerea a avut loc intr-un club (discoteca) din Slatina. Cred ca era de altfel singurul stabiliment care se putea numi ori club, ori discoteca, ori ambele. Ce mai club... Se ascultau numai manele acolo. Sa nu ma acuzati de prost-gust, ca nu e asa. in tot orasul, manelele erau la moda. Unii alternau si cu Bug Mafia, dar asta se intampla rar. manelele erau zeul muzicii acolo, iar eu habar nu mai aveam de altceva. Sau aveam.. de Phoenix, Prodigy si de Gheorghe Gheorghiu, Madalina Manole, Tudor Gheorghe, Mirabela Dauer si ce mai ascultau parintii si persoanele apropiate mie.

Manele, in special Adrian Copilul Minune si Nicu Paleru . A, sa nu uit de celebra "Uite mama, vin mascatii". Mai era si ceva greceasca (pailamachia, taicule!), si niste turceasca. Andre?! Sau t-Short? Genius? Nana? Spice Girls? Da, astia erau. In discoteca aveam cont, puteam sa tot comand pana la o anumita suma de bani. Pe la trei dimineata abia cheltuisem jumatate din marafeti. Nu ca era contul prea umflat, ci pentru ca nu ne inghesuiam noi (niste baieti si de vreo doua ori mai putine fete) la bagat lichide cu cifra octanica ridicata sub nas. Printre masculi, colegi si fosti colegi de clasa, ca eram un grup destul de adunat.. Apoi mai era - dintre toate cunostintele mele din fata blocului - Motanu, singurul pe care l-am chemat la majorat... si niste amice, prietene ale unuia sau ale altuia. Sau ale mai multora, nu mai tin bine minte intreaga poveste dar stiu sigur c-au fost niste imbarligaturi comparabile cu arborele genealogic al casei de Bourbon.

La trei noaptea... s-au aprins luminile in carciuma si chelnerii au inceput sa (ne) mature. Noi am continuat cheful la Motanu acasa, ca era singur. Bai, nene, cum a fost... Abia acolo si-au pus oamenii in cap. Singura fata care a venit cu noi era o fosta prietena de-a mea cu care ramasesem in toane bune si cu care m-am intalnit in discoteca. Nu stiu exact de ce a vrut ea sa vina cu noi, stiu doar ca ceilalti baieti erau croiti pe fapte marete, care naiba or fi fost ele. Aveam cu noi o gramada de bautura (luata din discoteca, pentru ca am zis sa terminam banii aia, dracu, sa nu ramana treaba nedusa la bun sfarsit).. dar baietii erau deja pe duca: Alex a spart o sticla de vin in mijlocul sufrageriei, Motanu a vomitat cu repetitie in vreo doua balcoane, Ciprian si cu Alex au umblat doua ore dupa prezervative (?!) pe-afara si s-au intors cu destu-n nas, eu vedeam stele verzi, umbland ca Spiderman din perete-n perete, Alin era cazut lat la pat. Pana la urma am adormit toti, nu inainte ca tanara fetiscana care era cu noi sa se plictiseasca si sa plece acasa dupa cateva zeci de minute de.. asteptat? Dar ce o fi asteptat?! Super majorat.

Petrecere-soc a fost si cand am implinit eu douazeci si de ani. Eram la facultate, dar ziua propriu-zisa, 7 mai, m-a prins acasa, la ai mei, tot in Slatina. Ziua respectiva n-am mai gatit, a gatit mama. Eu eram ocupat sa ma uit la filme indiene pe Antena 1.. Ceva cu Salman Khan si "Iaadochibaarat". Asa se numea filmul, cred. Petrecerea a fost pe 8 mai, cand m-am intors la Sibiu. Baietii - Ovidiu, Dan si Nucu -, prietena ma asteptau cu bratele deschise. M-au pescuit de la gara, cu tot cu bagaje, cu sticle de molan, cu sticle de palinca.. Si de-acolo am aterizat intr-o grota, un bar de roacari unde aveam pile la barmanite, undeva prin centrul vechi. Daca ati fost mai demult prin Sibiu sau va mai aduceti aminte de Indiggo... Ala e. Din rusine si de teama sa nu citeasca taica-meu (cum imi petreceam eu zilele de facultate? - sigur ca la biblioteca!), trag cortina peste ceea ce s-a intamplat in noaptea respectiva.

De mentionat e neaparat cum m-am trezit, in dimineata de dupa: ud fleasca, o glezna luxata, captiv intr-un tarc de langa universitatea din Sibiu, aflata la doua minute de mers de barul cu pricina. Captiv.. pentru ca avand piciorul cat un bustean, nu mai puteam sa ma catar inapoi pe gardul pe care-l sarisem inainte... ca sa-mi fac si eu unele trebi necesare si urgente. Asa ca la 6 dimineata l-am sunat pe amicul Ovidiu, care l-a luat pe amicul Nucu si impreuna au alcatuit cea mai tare echipa de descarcerat olteni pomenita vreodata in analele istoriei. E de prisos sa mai povestesc ce capace si mistouri mi-am luat apoi pe intreaga poveste. De ce va spun toate aste intamplari? Pentru ca acum imi permit, am o varsta si mai uit cu indulgenta la inconstientul meu de-atunci. Nu ca n-as mai face iar..

Filed under: Melancolisme No Comments
17Jun/064

Adio Motors

E un bar in Sibiu. De fapt era, ca s-a inchis azi-dimineata, cand a venit patronul si era sa cada pe scari din cauza mormanelor de cioburi de la cele doua lazi sparte. Ce-i cu barul asta? E asa: patronul nu s-a ocupat, iar carciuma a functionat la cota de avarie cateva saptamani bune. Se cumpara cate o lada de bere pe seara de la non-stop, nu se tineau acte, nu se trecea nimic pe foaie, baietii "de-ai casei" veneau cu bautura de-acasa, au fost si niste partide de sex neautorizat (minore) prin spate sau in depozit, in fiecare noapte erau cel putin 3-4 oameni care campau pe canapele, se asculta muzica rock si foarte rock, era frumos. Toata treaba arata a petrecere privata in vreun hangar al nimanui. Sa fi venit politia, cred ca tapetau un perete intreg cu amenzile, asta in cel mai bun caz.

Ilegalisti, dom`le. Mi-a placut acolo. Am mers de cateva ori la fata locului, si de fiecare data am avut parte de momente vesele cu chelnerii sau cu vreun pustan rebelizat pe viata in general si pe familia lui in special. Era unul, Hansy i se spunea. Cica era satanist, da` eu nu m-am luat dupa primele taieturi pe care le-am vazut la el. M-am gandit ca are multe pisici pe-acasa. L-am crezut, insa, cand i-am vazut celelalte taieturi, alea in forma de cruce intoarsa. L-am intrebat "ce-ai avut ba de te-ai taiat?". Raspunsul? "Nu stiu." A si speriat-o odata pe-o pustoaica de pe-acolo, cand s-a dus vesel la ea si i-a zis "ma sinucid. Vii sa te uiti?". S-a lasat cu lesinuri, cu otet dat pe la nas, in fine, distractie.

Omul n-are treaba cu parintii, i-a adus tata-sau niste mancare odata chiar in bar, ca acolo dormea, au stat la o cafea ca baietii, dup-aia Hansy s-a imbatat lampa si era s-o bata pe-o alta pustoaica din cauza ca aia era depresiva si nu avea licenta pentru bocet. Sunt sigur ca tipul era in stare sa-si indeplineasca amenintarea cu capul in buda, numai ca l-au tinut unii mai citavi la minte si s-a potolit intr-un final. Mai era un tip, il chema Mihai si era alcoolic. Ciroza in floare, doctorii ii dadeau 4 ani, el se trezea cu mana pe sticla de vodka. Chestia era ca daca nu bea nimic, i se facea rau. Tremuriciuri, ameteli, stiti reteta. Dar era baiat de treaba, intr-un final. Student, detinea recordul la restante, 26 la sfarsitul anului 3. Nu era bastinas, si de fiecare data cand pleca acasa, se-ntorcea cu tz feluri de branzeturi, slanina, lapte si-alte delicatesuri de prin satul lui.

Ce masa campeneasca se intampla atunci..mama-mama. Printre halbe, fix pe bar. Sau, daca avea careva chef, se gateau diverse ciorbe intr-o friteuza "agatata" de unul de la o fosta gazda. Era interesant, cel putin, sa intri intr-un bar si sa te ia o aroma de ciorba de vegeta chiar de la usa. Daca te stiai cu barmanii, musai sa te alegi si tu cu o farfuriuta. Sa mai stinga taria.

Fetele barului, ca chiar ziceai ca-s ale barului, erau de diferite categorii. Majoritatea pustoaice, majoritatea cu probleme existentiale, dar in schimb erau si mici si mari, si blonde si brunete (bine, mai mult brunete, ca-si asortau parul la haine). Portretul tipic numara 2-3 relatii incrucisate cu baietii barului, cel putin o "tura" in spatele barului, tone de machiaj si o predispozitie spre daruire totala, in general. Chestia interesanta: nu beau. Sau beau, dar la ocazii speciale. "Am terminat scoala, vreau sa ma imbat." Sau "m-am despartit de X, vreau sa ma imbat." In rest erau fete cuminti si de gasca. Si daca bautura se gasea in barul ala, tigari mai putin.

Asta era moneda forte, puteai obtine orice cu o tigara bine plasata. Inclusiv o "tragere" din punga cu prenandez a lui Cristi, un tip care pana la urma s-a adeverit a fi "seful" lui Hansy, ala care-l punea sa faca aia sau ailalta, care-l trimitea dupa tigari sau dupa bere la non-stop. Prenandezul nu era o obisnuinta, dar la ocazii speciale... mergea. Bine, ca dupa astfel de exhibitii gaseai barul a doua zi plin de cioburi, cu stocul disparut si incasarile baute, gauri in pereti si mobila gaurita.

O sa-mi fie dor de barul ala. Chiar are o poveste, si faptul ca a intrat in faliment ma intristeaza nespus de mult. Dar, cine stie, vor veni vremuri mai bune pentru toata lumea.

Filed under: Melancolisme 4 Comments
   
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes