Crăciunul cu un dictator
Cu ocazia unui nou guvern, cu ocazia unui nou preşedinte, cu ocazia Crăciunului, vă dedic un cîntecel interpretat de un mare actor al lumii. Ştiu că ocazia este minunată, tocmai de-aceea mi-am permis să vă picur ambrozie-n urechi în această zi măreaţă pentru România şi, de ce nu, pentru omenire.
Peter Ustinov, Quo Vadis (1951)
Să ne amintim: Lawrence al Arabiei
Zîmbeşte, mîine îţi dau un cap în gură
Nu am amici idioţi, nici de prăsilă măcar. Sunt foarte precaut şi exclusivist la capitolul ăsta. Nu mă laud cu un autobuz de prieteni, nici nu pot ameninţa că vin cu ''galeria'' dacă mă calcă vreunul sau altul pe bătături dincolo de limita suportabilului. Care la mine e destul de ridicată - care vrea să zică am toleranţă peste 0 în situaţii care s-ar rezolva mai simplu şi mai repede c-un pumn în foanfă (nas, bă). Am cîţiva prieteni de competiţie, alţii în antrenamente, dar ăla care aseară mi-a spus - în urma unui schimb de replici cît se poate de ortodoxe - ''zîmbeşte, mîine va fi mai rău'' nu intră în niciuna dintre categoriile mai sus amintite.
Păi bine, bă, ăsta, aşa încerci tu să mă mobilizezi? Zîmbeşte, mîine va fi mai rău! Cu alte cuvinte, fii prost pînă la capăt, fă-te că nu vezi că eventual o să-ţi spargi capul de pragu' de sus iar funia a ajuns la par. Ştii toate astea, şi mai ştii că ai putea măcar să-ţi reorganizezi strategia, calculele, unghiul de incidenţă. Dar mai bine zîmbeşti şi-o iei din nou în foanfă! Nu ştiu cine a inventat vorba asta, dar mi se pare cea mai tîmpită idee din toate timpurile, după aia cu ''te-ai tăiat? Îţi ies maţele pe-acolo!''.
Zîmbeşte, mîine va fi mai rău.. Sanchi. Păi ori ştii că mîine va fi mai rău şi acţionezi în consecinţă (sau dai în boceală) dacă n-ai ce face), ori zîmbeşti, pentru că NU ştii.
Hai să zic şi ceva constructiv: ce-şi face omul cu mîna lui se cheamă că a făcut-o de plăcere. Totuşi, dacă daţi de cineva care răspunde c-un hohot de rîs la ''zîmbeşte, mîine va fi mai rău'', înseamnă că individul ori nu ştie pe ce lume trăieşte, ori îi place să ştie şi să nu mişte un deget. Ceea ce e cam jalnic, între noi fie vorba. Masochismul e distractiv doar între aşternuturi.
Vă recomand un film: ''Kelly's Heroes''. Şi-o coloană sonoră. Cu tot cu versuri, să ştiţi despre ce vorbesc.
NOTĂ: amicul despre care vorbesc mai sus nu există. Am inventat istoria ca să am motiv să-mi dau în petic: urăsc vorbele mobilizatoare care fac mai mult rău decît bine.
Mihai Viteazul sparge topurile pe IMDb
Varianta românească a lui Chuck Norris cred că este Sergiu Nicolaescu. În memoria colectivă a cinefililor mioritici, replicile din zecile de filme în care Sergiu a făcut de toate sînt bine fixate în creier. Bag mîna-n foc că jumătate dintre românii cu drept de vot au spus cel puţin o dată în viaţă "Un fleac! M-au ciuruit." Iar filmele-s povestite mereu cu zâmbetul pe buze, chit că la final comisaru' dă ortu' popii. Sau ne subjugă turcii. Rîdem, glumim, dar... uite că filmele-astea nu-s chiar de rîs.
Am dat azi, din întîmplare, peste unul dintre topurile iMDB - Cele mai bune 50 de filme de război din toate timpurile. Şi n-o să vă vină să credeţi: "Mihai Viteazul" e clasat pe poziţia a cincea! A fost şi mai sus. Da, dom'le, Mişu Tupeistu, alături de alde fraţii Buzeşti (Florin Piersic, cel mai june prim!), Selim, boşorogul de Sinan Paşa, enervantul Andrei Bathory şi metrosexualul Sigismund iau faţa unor filme mult mai titrate: Saving Private Ryan e pe poziţia a noua, The Great Dictator e pe 12, Full Metal Jacket (wtf?!) e pe 17, Braveheart pe 21, Ran al lui Kurosawa e pe 24, Platoon pe 28, All quiet on the western front e pe 42! Şi din cîte am citit la explicaţii, topul a fost făcut după nişte criterii serioase (chiar dacă bazate pe voturile iuzărilor de iMDB)!
LATER EDIT: Deci "Mihai Viteazul" e o adevărată capodoperă! Am fost informat de o amică: filmul e şi în top 50ul celor mai bune filme biografice.. Pe locul 4, imediat după Lawrence of Arabia. Get the fuck outta here!!
Vă spun fără să exagerez, mi-a picat faţa. Să mai zică cineva că pe vremuri nu se făcea cinematografie. Cred că asta ar fi soluţia pentru revigorarea cinematografiei româneşti - şi să scăpăm de obişnuinţa de-a face pelicule cu şi despre nasolia românească ante şi post decembrie '89. Şi anume să-l clonăm pe Nicolaescu.



