Spaimele copilăriei sau cum ne mai speriem brotacii

Am ieşit mai devreme la aer un pic, prea era frumos afară ca să nu dau şi eu un ''bună dimineaţa, soare" şi-un ''trăzni-te-ar sfîntu' că nu m-ai mai lăsat să dorm''. Pentru că-s o persoană activă căreia prea puţin îi face plăcere să frece mangalu' degeaba, cu ocazia sortiului am decis să fac nişte şoping în pregătirea viitoare supe de pui pe care-o s-o creez cîndva zilele astea, cînd o să fiu suficient de mobilizat. Sau de înfometat. Pe drum, dau de-un cuplu c-un puradel de vreo doi ani tractat într-un căruţ. Ăla micu' bocea de ţi se rupea sufletul, ai lui încercau să-l calmeze. Cre'că l-au şi caftit un pic, aşa mi s-a părut. Mă rog, nu asta e important. Am trecut pe lîngă ei la vreme să aud următorul schimb de replici.
Tatăl: "Nu mai plînge, mă, că uite, iese şobolanu' din tomberon şi te mănîncă!''
Puradelul (icnind): "Şo...bou...ă...laî...nnn...ul...?!"
Mama: "Da, puiule, unul mare şi negru, te mănîncă cu totul!"

Dom'le, cum trece vremea, cum se schimbă timpurile.. Mi-aduc aminte căcî nd eram eu un borac cu mucii făcuţi cravată la nas (nu demult, prin anii '90) altele erau metodele de băgat copiii în sperieţi. Dădeai în plîns, făceai vreo boacănă iar ameninţările erau din categoria "nu mai vine Moş Gerilă dacă nu eşti cuminte!" sau "te duc la doctor la injecţie!". Bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, îmi inventase propriul meu nemesis, ca să mă exprim în termeni savanţi. Îl chema Cotîrţă şi bîntuia prin întuneric. nimeni nu mi-a spus cum arată, pentru că însuşi numele era îndeajuns să-mi pună amortizor. Mă şi văd, cu ochii beliţi ca la panaramă, repetînd "îîî, Cotîrţă?!?!". Pe urmă se-apuca să păcăne în întuneric.. Logic, era Cotîrţă amuşinînd prin casă. Şi mucles, Cristache puiule, că nu te văd prea bine.. Da, mă numesc şi Cristian, dar să nu vă prind. Aşa mi se zicea-n tinereţe.

Şi uite-aşa, de la Moş Gerilă şi injecţie (a, şi mai era aia cu ''te vînd la ţigani'' - ne miram de unde dragostea românilor pentru conlocuitori) , s-a ajuns la şobolani. Sincer, nu mi se pare o chestie prea deşteaptă. Una e să sperii copilu' cu lucruri ireale, pe care mai tîrziu le va elimina singur cînd îşi va da seama că nu există, alta e să-l pui în faţa unui ceva concret, care se poate transforma în fobie şi de care poate nu va scăpa niciodată. Mîine-poimîine o să ne trezim că speriem copiii cu gripa porcină sau cu Băsescu.

Acum.. mă gîndescu cum îşi sperie americanii mocofanii. Că nu le mai dau Cola şi hamburger? Israelienii.. că nu le mai taie cocoşelu' şi-or să ajungă de rîsu' kibuţului? Iranienii.. că vine Obama? Mi-e milă de generaţiile astea tinere. Nişte şocaţi din naştere.

Ce facea Dimulescu in 1989?

Mi se pare inutil sa mai scriu si eu vreo elucubratie legata de protestele de strada de la Chisinau. Vuieste presa, vuieste online-ul, vuiesc colturile strazilor de sopocaielile babelor, la ce sa ma mai apuc si eu sa bat campii despre asta?! In schimb... Mi-am adus aminte cum - cine - eram eu.. in decembrie 1989. Da, bretonatul cu castron din poza de mai jos eu sunt. Fix in 1989. O mana de om (n-aveam fizicul impresionant de-acum), cu capul cat restu` trupului si urechi de milioane, pupa-le-as eu pe ele.

Chiar in perioada revolutiei noastre eram la tara, la bunici. Jucam turca.. si ma dadeam cu rotoghila. Da, dom`le, rotoghila! O inventie de-a bunicului meu care mi-a fericit zilele petrecute singur-cuc la tara. Nu stiam inca sa citesc, asa ca toata ziua bateam maidanu`. Cu rotoghila mea iubita: o sanie careia bunicu ii atasase in partea din fata doua roti de la un carut care nu mai era bun de nimic. Si-asa.. ma puteam da cu ea si vara, si iarna, spre spaima gainilor din curte si a copacilor in care, vrand-nevrand, aterizam de fiecare data.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ideea e ca.. aveam inca de pe-atunci sperante in mai bine. Se vede, nu? Ii cred pe basarabeni ca vor sa traiasca mai bine. Ii si sustin, dar "bataliile" alea ale lor seamana mai degraba cu niste cumetrii. Sau cu sarbatoarea aia din cateva sate moldovenesti, unde se-aduna feciorii sa-si rupa oasele, ritualic, intr-o cafteala cu ciomege. Unii dau cu pumnul, altii dau cu blitzul si fac poze de la ..o juma` de metru. O porcarie. In locul lor, as sta acasa. Oricum, oamenii sunt mai preocupati sa sparga, sa fure si sa distruga, decat sa-l dea dracului jos pe Voronin. Daca vroiau asta cu adevarat, nu plecau azi-noapte din centrul Chisinaului.