În care este vorba despre debuturi şi debutanţi

Prima dată cînd poveştile mele au fost citite “de alţii” a fost în generală, la începutul clasei a şaptea. E drept, nu erau poveşti în adevăratul sens al cuvîntului, ci nişte ameţeli într-un jurnal. Iar “alţii”, în cazul ăsta, au fost colegii mei de clasă. Dar chiar şi-aşa, a fost pentru prima oară cînd am scris pentru alţii. De ce era scris pentru alţii? E complicat. Cu cîteva luni în urmă, la finalul clasei a şasea, un coleg băgăcios mi-a găsit jurnalul în ghiozdan în timp ce căuta sandvişuri şi a decis că e o idee bună să-l citească în gura mare, în faţa clasei. Am trecut cu bine peste ruşine (deşi încă mai cred că am ceva sechele de-atunci) şi am luat decizia – voluntară, de altfel – de-a scrie în continuare în jurnal, dar… pentru “ei”. Intrările au căpătat un stil aproape oral, mă adresam lor, le spuneam povestea zilelor mele, ştii ce zic?

A doua oară cînd am debutat – la un alt nivel şi în faţa unei alte audienţe – a fost prin 2004, pe forumul Radio Guerrilla. Eram anul 3 de facultate. Îmi făcusem un colţişor (a se citi un thread) unde povesteam întîmplări ieşite din comun sau, dimpotrivă, extrem de banale. L-am botezat “Excepţionalul din Cotidian” şi m-am ţinut o perioadă de el, pînă cînd cîţiva oameni de bine mi-au recomandat să încep un blog. Nu ştiu dacă se săturaseră de istoriile mele sau pur şi simplu erau bine intenţionaţi, cert e că am trecut de la forum la blogspot. Debutul pe blog (undeva prin 2005) nu-l mai trec la socoteală, pentru că era o perioadă nebuloasă.

A treia oară cînd am debutat (am scos de la numărătoare debutul în presa scrisă, cel din TV şi pe cel din radio, pentru că nu au legătură cu “povestitul”, aşa cum îl înţeleg eu) a fost anul ăsta, pe 1 noiembrie, cînd mi-a apărut prima povestire în Gazeta SF. “Cimitirul Curiozităţilor” s-a născut într-o noapte fără somn, dintr-o fotografie a unui rinocer alb nordic păzit de patru soldaţi înarmaţi. Am scris-o în cîteva ore… deşi nu-s expert în SF, nu mă pricep nici la ştiinţă, nici la tehnică şi nici nu m-aş fi gîndit vreodată că prima povestire publicată pe platformele consacrate va fi una SF.

E drept, am primit un feedback pozitiv – şi de la apropiaţi, şi de la necunoscuţi. Am fost surprins să dau peste mine şi în Helion Online, aşa că mi-am spus de ce nu? şi-am continuat în decembrie cu povestirea “Punct de Convergenţă 1968“, o călătorie în Bucureştii sfîrşitului de ani ’60, la cîteva luni de la intervenţia sovietică în Cehoslovacia. Povestirea asta mi-a plăcut mai mult, am scris-o cu mai mult drag şi mi se pare un pic mai elaborată. Nu e musai să şi am dreptate.

Ei bine, sper ca acest al treilea debut să fie şi ultimul. Pentru că am de gînd să continui cu scrisul, să mi-l perfecţionez, să mi-l şlefuiesc… acum, nu peste cîţiva ani. Evident, nu-s chiar într-atît de vanitos încît să mă consider deja scriitor. Dar, chiar dacă nu mai sunt la debut, sunt totuşi un debutant. Şi un amator.

La final mă gîndisem să scriu cîteva cuvinte despre ce mă împinge să scriu, care-i motorul… Dar nu pot să acopăr subiectul în cîteva cuvinte, aşa că o să-l las să dospească o vreme. Pînă atunci, ne citim prin online.

2 thoughts on “În care este vorba despre debuturi şi debutanţi

Leave a Comment