Despre

De ce m-am apucat de blog? Pentru ca jurnalul nu-mi mai oferea suficiente satisfactii. Adica scriam prea bine, ca sa ma bucur doar eu de ce-mi trecea prin penita. Nu-s modest, dar daca eu nu ma laud.. apoi cine?! Plus ca... sunt cam uituc de felul meu si vreau sa tin minte ce dracie-am facut in viata de zi cu zi.

Daca as fi trait in comunism, as fi fost activist. Asa, sunt doar jurnalist.
Ascult funk, soul, blues si disco, rock vechi si mai nou, electro, folk, protomanele si lautareasca.

Filmul noir este preferatul meu, actorii mari sunt cei care au activat pana in anii `70, inclusiv; mare fan al filmelor romanesti vechi, nu ma dau la o parte nici din calea filmelor "de societate".. daca-s prins la zid.

Sunt ecologist, injur soferii care trec pe verde, ii salut pe cei care dau prioritate, scuip seminte (de dovleac - sunt cizelat) la meciuri, mai si fumez, dau saru-mina la babe, ridic vocea la cucoanele prea.. pline de ele care blocheaza iesirea din metrou.

Nu suport caldura prea puternica, gripa, strandurile, pisicile, statiunile de fite, masinile de fite, muzica trens/haus/regheton, revistele de moda, cersetorii, oamenii care le "stiu" pe toate, doctrinele politice, McDonalds&CO, cafeaua lunga, barurile cu prea multi copii in ele.. si ma mai gandesc, lista e deschisa.

Sunt un tip nici prea inalt, nici prea scund,
nici prea slab, nici prea rotund,
nici prea romantic, nici prea rational,
nici prea destept, nici prea simpatic.

Am idei fixe si obsesii ascunse, uneori sunt organizat, alteori nu-s. Uneori gatesc, alteori nu. Nu suport superficialitatea dar o practic suficient de des cat sa nu ma plictisesc de/cu mine. Tot de-asta mai si citesc: Dostoievski ma amuza, Rodica Ojog Brasoveanu ma incanta, Fenimore Cooper ma face sa visez, Ciresarii ma incalzesc.. Depinde de stare si chef. In general sunt intr-atat de optimist, ca dau in fatalism.

M-am nascut oltean, am crescut ca un oltean, m-am scolit prin Ardeal si muncesc in Bucuresti - un adevarat pelerin.