de chichi
Monstri sacri
Crăciunul cu un dictator
Dec 24th
Cu ocazia unui nou guvern, cu ocazia unui nou preşedinte, cu ocazia Crăciunului, vă dedic un cîntecel interpretat de un mare actor al lumii. Ştiu că ocazia este minunată, tocmai de-aceea mi-am permis să vă picur ambrozie-n urechi în această zi măreaţă pentru România şi, de ce nu, pentru omenire.
Peter Ustinov, Quo Vadis (1951)
Mihai Viteazul sparge topurile pe IMDb
Jun 28th
Varianta românească a lui Chuck Norris cred că este Sergiu Nicolaescu. În memoria colectivă a cinefililor mioritici, replicile din zecile de filme în care Sergiu a făcut de toate sînt bine fixate în creier. Bag mîna-n foc că jumătate dintre românii cu drept de vot au spus cel puţin o dată în viaţă “Un fleac! M-au ciuruit.” Iar filmele-s povestite mereu cu zâmbetul pe buze, chit că la final comisaru’ dă ortu’ popii. Sau ne subjugă turcii. Rîdem, glumim, dar… uite că filmele-astea nu-s chiar de rîs.
Am dat azi, din întîmplare, peste unul dintre topurile iMDB – Cele mai bune 50 de filme de război din toate timpurile. Şi n-o să vă vină să credeţi: “Mihai Viteazul” e clasat pe poziţia a cincea! A fost şi mai sus. Da, dom’le, Mişu Tupeistu, alături de alde fraţii Buzeşti (Florin Piersic, cel mai june prim!), Selim, boşorogul de Sinan Paşa, enervantul Andrei Bathory şi metrosexualul Sigismund iau faţa unor filme mult mai titrate: Saving Private Ryan e pe poziţia a noua, The Great Dictator e pe 12, Full Metal Jacket (wtf?!) e pe 17, Braveheart pe 21, Ran al lui Kurosawa e pe 24, Platoon pe 28, All quiet on the western front e pe 42! Şi din cîte am citit la explicaţii, topul a fost făcut după nişte criterii serioase (chiar dacă bazate pe voturile iuzărilor de iMDB)!
LATER EDIT: Deci “Mihai Viteazul” e o adevărată capodoperă! Am fost informat de o amică: filmul e şi în top 50ul celor mai bune filme biografice.. Pe locul 4, imediat după Lawrence of Arabia. Get the fuck outta here!!
Vă spun fără să exagerez, mi-a picat faţa. Să mai zică cineva că pe vremuri nu se făcea cinematografie. Cred că asta ar fi soluţia pentru revigorarea cinematografiei româneşti – şi să scăpăm de obişnuinţa de-a face pelicule cu şi despre nasolia românească ante şi post decembrie ’89. Şi anume să-l clonăm pe Nicolaescu.
Despre crestinism, sfinti si Elena Udrea
Oct 27th
Agitatie mare la Mitropolie zilele astea. Praznic, hram, moaste, buluceala, habotnici, cersetori, jandarmi, televiziuni. Iar azi este cea mai importanta zi a turneului religios: Sf Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor (musai sa zic, nu a facut o treaba prea buna: orasul asta arata ca cetatea Sodomei in ultimele ei zile). Mai sunt insa si alti sfinti sarbatoriti pe 27 octombrie. Dintre toti, vreau sa va povestesc despre doua femei. Va rog sa nu va mai hliziti acolo in spate! Da, doua femei sfinte, care-i problema??
Asa. Deci femeile astea sunt trecute in calendarul crestin-ortodox drept Sfintele Mucenite Capitolina si Erotiida. Trecem peste nume, ca nu asta conteaza. Ce au facut ele pentru a fi sanctificate? Ne spune, cu lux de amanunte, chiar biserica ortodoxa:
“Acestea au fost pe vremea împaratului Diocletian si a lui Zilichinhie, guvernatorul Capadociei. Capitolina de neam mare fiind si bogata, împartindu-si toata averea la saraci si iertându-si robii sai cu cinste, lua îndraznire si merse înaintea guvernatorului de s-a marturisit ca este crestina. Si bagând-o în temnita, a doua zi au scos-o si i-au taiat capul; iar Erotiida, care era roaba sfintei, de vreme ce si cu pietre a zvârlit în eparh de l-a lovit, a fost batuta cu toiege; si cu harul lui Hristos facându-se sanatoasa, i-au taiat si ei capul.” (sursa)
Dom`le, ce ti-e si cu credinta asta. Pai uite si tu, minte de femeie la Capitolina aia! Ca a donat averea saracilor si i-a eliberat pe sclavi, pot intelege. Dar sa se duca dup-aia la edilul local si sa-i spuna “bai, pustiule, am venit sa-ti spun ca-s crestina. Da, stiu ca religia e interzisa sub pedeapsa capitala, dar m-am gandit ca poate faceti misto de noi si vreti doar sa ne speriati umpic”. Si Erotiida (Eroti… cum?!), alta desteapta: se-apuca sa dea cu pietre in primare. In loc sa-l seduca, sa i se furiseze in pat si sa-i bage andreaua in inima, ea se-apuca sa dea cu pietre! Si mai are si ghinion.. O prind aia, o bat.. si ea se insanatoseste. Tocmai la vreme ca sa i se taie si ei capul. Nu putea sa moara din prima? O sanctificau oricum, parerea mea..
Cum ar arata o astfel de scena transpusa in zilele noastre? Pai sa ne imaginam ca Elena Udrea decide sa-si doneze toata averea PSD-ului, pentru efortul de campanie. Dupa care se duce la Traian Basescu si-i spune ca vrea sa dea cu mopul, de-aici `nainte, pentru Tariceanu, deci sa nu-si mai puna bazele-n ea, vorb-aia. Ce ar putea urma? Decapitari, nu. Dar nici frumos nu ar fi. Stiti ce-ar fi frumos? Doar pedepsele. Alea medievale, nene..
