Unu mai scurt
Am tras blogul pe dreapta o perioadă - probabil că ați observat, sunt convins - nu pentru că nu mai aveam chef de scris, ci pentru că nu mai aveam chef de SCRIS. Nici acum nu am, așa că o să închei rapid textulețul ăsta. Nu înainte de a transmite cîteva cuvinte de bine către toți cei care-au găsit cu cale să petreacă de 1 mai cărîndu-se dintre blocurispre tărîmuri mai verzi și mai răcoroase, numai bune de umplut cu PET-uri de bere, cutii goale de mici, caserole pentru ceafă de porc, sticle de Biborțeni, poate chiar prezervative, și șlagărele lui Dan Bălan.
Reţetă de tunat slănina
Ştiu că nu toată lumea e în stare să mănînce slănină pe pîine, aşa cum fac ardelenii. Unii mănîncă doar grăsimea şi ocolesc şoriciul, alţii nu mănîncă deloc, dar azi am testat cea mai bună slănină pe care-am gustat-o de mulţi ani încoace.
Reţeta, pe scurt.Vă trebuie nişte slănină macră, nene, nu kaizer sau alte figuri. Slănină, d-aia albă, numai colesterol.
Se ia bucata de slănină şi se fierbe vreme de cîteva ore în zeamă de varză, alături de cîteva foi de dafin şi nişte piper, pînă se înmoaie şoriciul. Apoi se aşează într-un sos de mujdei şi se uită acolo vreme de trei sau patru zile.
La final, se presară cu boia dulce şi se serveşte lîngă o ceapă spartă pe genunchi, cu un ţoi de ţuică galbină, bătrînă la coasta sa. Poftă bună!
Obsesiune
Noua mea fixaţie muzicală, o coloană sonoră pentru cele filme care-mi zburdă liber prin tărtăcuţa ce greu apasă pe umerii-mi atît de încercaţi. Nu întrebaţi ce-am vrut să spun, ideea e că melodia asta mi-e dragă rău. Chit că nu spune prea multe... induce o stare. Una d-aia de ieşit la drumu-ăl mare, cu leuca, băga-i-aş în.. ududoi! Ei, pe cine!
Ceva pe veselie
O melodie superbă. Folkist Romeo Ifrim ăsta, bagă de toate, dar "La marginea satului'' e melodie de "scandal". Ştiu că nu pare cine ştie ce, poate nu-ţi fi ascultat-o cînd trebuie. Nu e vina mea.
Veteranii o dau mai bine
Aş fi vrut să fie no comment. Dar deja am comentat, nu? Am găsit piesa asta umblînd lelea pe youtube - drept e, o ştiam dinainte; dar cu greu găseşti o variantă întreagă şi cîdecît plăcută la piesa asta. Alea noi sînt mic copil spus cam nepegustul meu. Bob Dylan, acum vreo juma' de secol, To Ramona. Mor de drag. Oţ vedea şi voi de ce, în cazul în care uita-vă-veţi la cea muzichie.
Şi să nu-l las să fac singur faţă... Îl ştiţi pe Chris de Burgh. E ăla cu gagica aia în roşu de făcea şi dregea cîte-n lună şi-n stele pe temirice ringuri de dans. Recte, Lady in Red (melodia aia.. o ştie toată lumea, mai ales damele). Ei bine, să ştiţi că alde Cristache al nostru n-a cîntat numai despre femei bine în roşu. De data asta ne întîmpină.. Patricia the Stripper. Că nu toţi suntem născuţi şi crescuţi buni de trecut în rîndul sfinţilor.




