O să fiu scurt. Românii au o fixaţie cu “nu”-ul. Sunt negativişti pînă-n străfundul prăselelor sufletului. Că de, noi n-am avut noroc.. Istoria ne-a făcut figuri, neam oropsit,  ne-au călărit toţi, turcii, fanarioţii, comuniştii, americanii, FMI-ul, nevestele..

“La ce să mă duc la vot, oricum tot ăla iese, nu mai bine stau eu acasă?” ****** “Nu risc să fac rahatu’ praf, să schimb jobul, ce, nu mi-e bine aici unde sînt?” ****** “Mi-ar plăcea să cîştig la loto, dar n-am eu noroc. D-aia nici nu joc.” ****** “Cum să mă autodenunţ că am dat şpagă? Funcţionarul ăla o să scape, ce, nu ştiu eu?” ****** “Nu ies în stradă, nu o agăţ pe-aia, nu, nu nu“.

Ca toate ideile defensive, No Băsescu Day este o iniţiativă care nu propune nimic. A-i da peste bot lui Traian Băsescu şi a-l interzice din viaţa României pentru o zi, măcar, nu este o alternativă. E ca la meci: îi fluieri şi-i înjuri din tribune pe adversarii echipei tale, dar ăia au trei goluri avans şi mai sunt cinci minute pînă la final. Şi pleci acasă cu tristeţea înfrîngerii, dar eşti mulţumit că măcar i-ai beştelit de i-a luat mama lu’ proces verbal. Iar ăilalţi au dureri acute în cot de la înjurăturile tale – se cară cu punctele la teşcherea. Aici, Băsescu este “ăilalţi“. Şi în general îl doare la bască.

Iniţiativa asta cu “No Basescu Day” nu e nici rea, nici bună. Unii ar trage de-aici concluzia că este inutilă, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Nu strică niciodată o ocazie în plus să i se aducă marinarului la cunoştinţă că nu e pus pe viaţă la putere şi că în ritmul ăsta riscă să ajungă mai hulit decît Iliescu. Ăla a trăit roşu toată viaţa lui, dar Trăienică a avut ocazia să facă ceva bun şi a cacarisit-o pe drum. Românii sînt cam timoraţi, bieţii – o fi de la pulanele minerilor? – şi preferă să mîrîie cum îs cei căţei de ţară care se simt în siguranţă în spatele ulucilor şi de-acolo fac circ.

Personal, de ce nu sunt de-acord cu No Băsescu Day? Pentru că nu-mi spune nimeni ce va fi dup-aia. Şi nu dă nimeni o alternativă viabilă la chiriaşul actual de la Cotroceni. “Bă români, noi – iniţiatorii şi susţinătorii lui No Băsescu Day – vrem să vă alăturaţi nouă ca să-l aruncăm pe ăla în lada de gunoi a istoriei. IAR ÎN LOCUL LUI, îl avem pe cutare, care e trimisul lui D-zeu pe pământ, e aşa şi pe dincolo, salvatore della patria!” Zice careva? Nu. Plus că orice mişcare în online trebuie neapărat musai urmată – chiar în paralel – de o mişcare reală, în stradă.

Sunt curios, dintre susţinătorii lui No Băsescu Day, cîţi or să se bage voluntari să susţină contracandidaţii celui care se va bate din partea PD-L la Colegiul 19, doar ca să-i dea una scurtă peste bot lui Băselu? Cîţi ar ieşi să-şi ia pîine în tricouri pe care să scrie “Tebăsescu, România – ştima noastră şi mîndria“? Cîţi ar ieşi la un miting – NEPOLITIZAT – cu scopul de-a atrage atenţia oamenilor de pe stradă – nu politicienilor, nu lui Băsescu – de problema de la Cotroceni? Şi pe onoarea mea că nu-mi plac întrebările retorice.