Ştiu că nu toată lumea e în stare să mănînce slănină pe pîine, aşa cum fac ardelenii. Unii mănîncă doar grăsimea şi ocolesc şoriciul, alţii nu mănîncă deloc, dar azi am testat cea mai bună slănină pe care-am gustat-o de mulţi ani încoace.

Reţeta, pe scurt.Vă trebuie nişte slănină macră, nene, nu kaizer sau alte figuri. Slănină, d-aia albă, numai colesterol.

Se ia bucata de slănină şi se fierbe vreme de cîteva ore în zeamă de varză, alături de cîteva foi de dafin şi nişte piper, pînă se înmoaie şoriciul. Apoi se aşează într-un sos de mujdei şi se uită acolo vreme de trei sau patru zile.

La final, se presară cu boia dulce şi se serveşte lîngă o ceapă spartă pe genunchi, cu un ţoi de ţuică galbină, bătrînă la coasta sa. Poftă bună!