De ieri sunt veselul proprietar al unei cutiuţe magice, cu un praf.. pe care nici mai mult, nici mai puţin, îl tragi pe nas. Da, este vorba despre tutunul de prizat. Am făcut rost de frumuşeţa asta prin contrabandă, de la ”băieţi”. Schimbul s-a făcut pe sub mînă, evident, într-un loc aglomerat, să nu ne ia la ochi poteraşii. Iar eu sunt mulţumit de ceea ce am primit. Drăcia asta, pe numele ei Poschl’s Gletscher Prise Snuff Menthol mit Columbia-Ol (toate o-urile din denumire au punctulete deasupra, deci se citesc mai rotunjit decît de obicei), este evident mentolată şi cu adevărat ţi se urcă la cap. Dacă presari în spaţiul dintre degetul mare şi restul mîinii suficient cît să nu te faci de rîs, dar nu prea mult, să nu te-apuce bîţîiala, mai trebuie doar să ştii cum să-l tragi pe nas. Dintr-o dată, cu o bancnotă de 1 leu, rulată :)

Prima dată îl simţi în ochi, nu în nas sau pe trahee. Iute, înţepător, aromat, pînă încep să-ţi dea lacrimile ca la curăţat de ceapă. Abia de mai poţi să rabzi milioanele de ace care-ţi străbat jumătatea de faţă cu a cărei nară ai tras cele cîteva firicele de tutun de prizat. După ce trece senzaţia de ţepi, simţi cum ţi se desfundă nasul… minunat. Aerul devine mentolat.. totul prinde o altă culoare. Poţi face abstracţie de gestul celebru, văzut în filmele cu drogaţi, cînd începe să te mănînce nasul şi tu-ncerci cu ambele mîini să scapi de furnicături. Sau de praful ăla alb-pudră care rămîne în jurul nării după prima liniuţă. Se întîmplă şi aici, dar este cu totul altceva. Totul este natural. Şi legal. Sper. Pe mine mă scuzaţi acum, mă duc să-mi desfund nasul, că a rămas încleiat de la.. Fir-ar să fie.

Partea bună e că de aseară încoace nu am mai fumat nicio ţigară.