Cînd m-am mutat în cartierul Titan din Bucureşti, habar nu aveam că lumea îi spune – cu nostalgie – şi Balta Albă. În timp, m-am lămurit. Cu ajutorul unei bănci, pe frontispiciul căreia stătea scris ”sucursala Balta Albă”, cu ajutorul taximetriştilor (”acum am plecat din Baltă, două ore am stat aici pe sec, paştile şi lumînarea, crucea şi născătoarea..” sau ”erau vreo două tute în faţă la cofetărie în Balta Albă, vezi dacă nu s-au ocupat; da, puştiule, arătau spălate”) sau pur şi simplu hăndrălăind alandala pe net. Da, cartierul Titan alături de Sălăjan se mai chema pe vremuri şi Balta Albă. De ce? Pasămite din cauza lacului omonim, aflat în mijlocul parcului omonim.

Mă rog, mai recent li s-a spus IOR, de la Întreprinderea Optică Română, care are sediul p-aproape. Iar acum, după ce Negoiţă a început să-i felieze concesioneze, li se zice ”Alexandru Ioan Cuza”.

Ce-i cu toată lecţia asta de istorie topografică? Ei bine, iacătă că eu am avut norocul să descopăr un alt motiv pentru care zona se numeşte, alternativ, Balta Albă. Motivul îl vedeţi în poze: o ditamai băltoaca, tronînd în locul străzii Cozla, sector 3. Fotografiată la şapte dimineaţa, acum o zi. Nu mi-aş fi permis să generalizez, dacă n-aş fi văzut cu ochii mei aceeaşi zonă, inundată în alte două dăţi. Prima dată în 12 august, tot într-o dimineaţă în care mă-ntorceam izădit de la lucru. A doua oară, vineri care-a trecut. Duminică dimineaţă, iarăşi am dat peste Maelstrom-ul titănesc.

De fiecare dată s-a-mplîntat aceeaşi poveste: băieţii de la Apa Nova au găurit asfaltul, au săpat doi metri, au cîrpăcit conducta şi-au astupat, ca să revină după cîteva zile la o altă avarie pe aceeaşi magistrală, dar doi metri mai la vale. Ieri dimineaţă, cînd făceam pozele, un blocatar apărut lîngă mine mi-a explicat tărăşenia. Cică alde conductă e veche de vreo 60 de ani şi e(ra) făcută din azbociment. Să dea dracii dracu dacă ştiu ce e ăla, dar nu sună tocmai cuşer. Omul mi-a mai spus că geniile de la Apa Nova nu au încercat niciodată să înlocuiască nenorocenia de conductă. Cică au înlocuit, în schimb, segmentele belite sparte cu nişte minuni ale tehnicii (tot un fel de ţeavă) scumpe fiecare cît juma’ de tronson.

Nu mă îndoiesc că omul exagera. Dar.. Sunt convins că schimbarea întregii conducte ar fi mai ieftină (şi mai practică) decît cîrpăcelile periodice. Dar dacă s-ar repara tronsonul, ce s-ar mai face oamenii de la Apa Nova? Au şi ei nişte prieteni, care au la rîndul lor nişte prieteni, care nu m-aş mira să aibă o firmă de importat minunile tehnicii de mai sus. Alea scumpe. Unde mai pui.. Pierderile de la o conductă spartă din care sar metri cubi de apă la secundă nu pot fi contabilizate. Pierderi de pe reţea, transformate în bani, care pînă la urmă tot în cîrca ălora fără apometre cad. Orice-ar spune reprezentanţii Apa Nova. N-or fi proşti să lucreze în pierdere iar şi iar. Şi iar.

În fine. Amicul Bufnilă vrea să-şi ia caiac. Presupun că ştie el ceva. Ori a bănuit, ori e un puiuţ de mafaldă, cert e că o să mă gîndesc serios dacă să pun bani cu el la cea barcă. Zău că n-am chef să mă prindă veneţizarea Titanului c-un deşti în nas şi cu altul în fund, fără nimic flotabil la-ndemînă. Unde mai pui că singurul drum alternativ ar fi către cer, precum se vede. E totuşi bine că nu s-a spart o conductă cu rahat. Că atunci ar fi găurit toată strada pentru reparaţii şi închideau circulaţia pînă după revelion, gen. Revelionul din 2010-2012, zic.

Şi dacă doriţi să revedeţi… 12 august, aceeaşi stradă, aceeaşi conductă.