Atunci cînd nu pozează răsărituri de soare şi tomberoane (cum aţi văzut) şi cînd nu bagă bliţu-n ochi la oameni (cum veţi vedea în zilele următoare) Dimulescu pozează animale. De toate naţiile, culorile, blănurile, nu am pretenţii. Numărul de perechi de picioare poate oscila de la una la n.. animale să fie. Iar în Sulina, pe lîngă ţînţari, bărzăuni, lăcuste, muşte şi-alte insecte, următoarea categorie de animale, ca număr de exemplare, sunt cîinii.

Dar ce cîini! Care mai de care mai fioros (dacă-i pozezi cu macro)! Singura problemă – a lor, că a mea nu e cu siguranţă – e că sunt aproape toţi jigodiile de talie mică. Dom’le, dar mică! Mini-dogs, gen. Căţeii sulinezi sunt aşadar mici.. iar la temperament sunt cam pleoştiţi. De la soare, bănuiesc. Sunt învăţaţi cu oamenii, iar caca fac la nisip (era şi greu să dea pe de lături acolo). Aşa-i, n-au pic de ruşine.. În penultima dimineaţă petrecută la Sulina, am fost pe plajă, la răsărit. S-a consumat faptul, aşa că m-am pus la soileală pe plajă. După vreo 20 de minute moţăite, mă trezeşte un zgomot în jur. Mă scol în capul oaselor.. şi ce văd la un deget de nasul meu?! Dar mai bine vă las să vedeţi cu propriii voştri ochi.