Mi-e tot mai greu sa scriu aici, pe blog, cand ma simt din ce in ce mai coplesit de timpurile in care traim: timpuri nu atat dificile, cat diferite si greu de inteles pentru unul ca mine, care de regula apreciaza lucrurile simple si alba-neagra cu judecatile de orice fel. Bine-ar fi ca totul sa poata fi calculat in termeni bicolori, asa cum era pe vremuri. Adevar – minciuna, alb – negru, dreptate – injustitie, onoare – necinste.. dar se pare ca astazi singurele tandemuri valabile sunt cele electorale.

Ma simt depasit de complexitatea zilelor noastre, cand nimic nu poate fi stabilit cum trebuie: o minciuna poate fi un adevar, sau poate fi o minciuna plus un adevar. La fel inteligenta: e cuprinsa intre niste limite foarte permisive, de nici nu te mai poti baza pe valoarea IQ-ului atunci cand cataloghezi pe cineva idiot sau doar smecher. Daca esti nemernic, lumea spune “ce, e singurul?” sau “bine ca l-ati gasit pe el!”.. si exemple sunt multe. Vezi cazul “Becali”.

Unul dintre momentele in care mi-am dat seama ca societatea nu mai e cea pe care o stiam eu, sau cel putin ca ma depaseste.. mi s-a intamplat intr-o prea-frumoasa dimineata. Ma aflam intr-un autobuz – ca tot bucuresteanu` provincial cu treaba pe ici, pe colo – si am avut bafta mareata sa ma pot aseza pe un scaun. In fata mea, o pustoaica. Par lung, tricou mulat cu insigna de firma, pantaloni de trening la fel de mulati, adidasi de alergare/sala . Gagica era clar sportiva, ce pot spune. Dar nu detaliile imbracamintii ei m-au frapat. Ci accesoriile. Cerceii!

Of, Doamne, cerceii.. N-am mai vazut asa ceva niciodata: facuti din ceva argintiu, poate plastic, poate staniol, nu am pus mana pe ei sa vad. Si rotunzi. Un cerc de material cat roata carului. Credeti-ma, erau gigantici! Pe scurt, intruchipau un cerc argintiu, pornind din ureche, cu raza suficient de larga incit aproape ca atingeau umarul. Hai sa nu spun ca erau mai mari ca… De fapt, erau putin (infim) mai mici decat un CD.

Intrebarea mea e adresata femeilor: cand va pierdeti bunul simt si cand ajungeti sa purtati pantagruelicele accesorii, de unde va pleaca nevoia asta? De la posetele mari cat un sac, la tocurile de juma` de metru, la masini de teren, la cerceii cat roata carului.. ce va face sa cautati si sa va doriti accesorii uriesesti? Ce vreti sa compensati? Cadourile barbatilor, sau mintea prea scurta?