“Fereste-ma, Doamne, de oamenii legii, ca cu restu` ma descurc mai bine singur“. Cu gandul asta am ramas astazi in minte, dupa ce-am avut ocazia sa vad, in direct la televizor, megaoperatiunea de retinere a celor doi indivizi care l-au comemorat pe Ion Iliescu in fata sediului unde acesta-si serba simultan ziua de nastere. Un scurt crampei din discutie:

Jandarm: “V-am invitat sa mergeti cu noi la sectie. Daca nu vreti, va luam si fortat.”
Individ (Noii Golani): “Ete eu nu vreau. De ce sa merg la sectie?”
Jandarm: “Trebuie sa depuneti o contestatie, ati spus ca v-a lovit cineva.”
Individ: “Da` nu vreau sa merg la sectie!”

Jandarmii nu mai stau la discutii, il prind pe unul si-l infunda-n duba. Urmeaza si-al doilea. Dupa ei urca vreo doi tablagii, din masina se-aud niste “aoleu“-uri, reporterii se-nghesuie sa prinda mai bine pe camera invalmaseala. Un jurnalist il intreaba pe sefu` la jandarmi: “Pentru ce i-ati retinut?”
“Tulburarea linistii publice va spune ceva?”

In discutia asta vi se pare ceva cuser? Aia cu “va luam cu forta, pentru ca trebuie sa depuneti contestatie c-ati fost batuti” e tata si mama prostiei militienesti.

Daca cinci insi care stateau relativ linistiti in fata unei cladiri, cu tricouri pe ei si lumanari in maini (ce-i drept, e un afront si-o bataie de joc, dar oamenii politici trebuie sa-si asume si riscurile de-a fi contestati, ca asta-i viata) sunt considerati “grup organizat” si-s luati pe sus de jandarmi pentru ca au avut neobrazarea de a se lua in colti cu niste babe.. Unde mai e libertatea de exprimare? Cand homosexualii ies in strada sa-si sarbatoreasca orientarea, pe mine nu m-a intrebat nimeni daca-mi tulbura linistea – ca mi-o tulbura. Si daca mi-o, ce conteaza? Cui ii pasa? “Ce, ei nu sunt oameni?”. Ete flori.. Daca nu-mi place o emisiune de la TV, schimb canalul; o telecomanda pentru pasajele deranjante din realitatea imediata inca nu s-a inventat.

In cazuri de doi bani, politia intervine in “forta“. Cand ai cu adevarat nevoie de ei – ba un scandal cu bataie intre clanuri tiganesti, ba un jaf armat la o banca, ba un batut intr-o scoala, ba un viol intr-o scara de bloc – ii gasesti prin cafenele, ascunsi prin scari de bloc, la o cioaca, la cumparaturi pentru nevasta sau nu-i gasesti deloc. In ziua de astazi, singura clasa (casta) sociala care mai poarta blazon ca-n evu` mediu este autoritatea militieneasca. Iar pe blazon, in loc de balanta aia a justitiei, ar trebui sa se afle un singur simbol. Ca unul singur ii mai reprezinta: pulanul.

Nu-mi pasa de motivul pentru care baietii de la “Noii Golani” s-au manifestat cu lumanari la aniversarea lui Iliescu. Nu-mi (mai) pasa ca il acuza pe fostu` sef de stat de mortii de dupa 22 decembrie, sau de mortii mineriadelor. Din punctul meu de vedere, tatuca Iliescu poate fi lasat sa-si duca mai departe zilele in saracie si cinste, fara sa-l mai haituiasca fantomele trecutului. Dar ce face “otoritatea” in ziua de astazi poate fi considerat mai mult decat “exces de zel“. Asta e stat militienesc, nu mai e democratie.

Singurul conflict din toata povestea asta cu lumanarile lui Iliescu a fost un schimb de replici intre niste oameni in varsta si “protestatari“. Mosii, ca astia tineri nu stiu ce e aia munca. Si ca habar nu au ce-a fost la Revolutie, ca nu au apucat-o. Asa ca vorbesc sa se afle-n treaba. Asta mi se pare o porcarie demagogica, un argument de doi lei. Uite, eu aveam 6 ani in `89. Daca nu eram constient de momentul ala, fiind ocupat sa ma joc cu masinutele-n tarana, asta inseamna cumva ca in timp nu am avut cum sa-mi formez o parere despre ceea ce s-a intamplat? Haida-de. Am o opinie si mi-o sustin pana-n panzele albe. Sau pana imi va argumenta cineva unde gresesc si de ce. Si (ar trebui sa) am libertatea de a-mi putea sustine punctul de vedere oriunde si oricand, cata vreme nu lezez siguranta statului, ordinea de drept.. etc.

Ati vazut cine i-a luat apararea lui Iliescu? Niste madame vopsite la mare arta, cu permanent, taioare facute dupa modelul din Almanahul “Femeia” `87. Cu haine de blana pe ele. Bag mana-n foc ca respectivele cucoane indeplineau functii de mari stabi pe vremea Iepocii de Aur. Sefe de gestiune la Alimentara, contabili la CAP, activisti de partid, oameni care nu au prea apucat sa stea la coada la lapte, de la 4 dimineata, cum se statea pe vremea aia. Si cum statea si bunicu-meu, cum stateam si eu cu el. Si-apoi, ma intreb, cum au tupeul sa le spuna astora tineri “nu stiti ce e aia munca“?