Printre putinele amintiri pe care le mai am de cand eram mult prea mic sa-mi mai aduc aminte ce se-ntampla cu mine sunt cateva secvente muzicale… care probabil n-or sa-mi dispara din minte cat oi mai fi pe lume. Mama, leganandu-ma si cantandu-mi diverse slagare la moda in perioada de mijloc a anilor `80. Habar nu mai am daca avea voce, sau daca nu se crapau geamurile cand atingea tonalitati mai ridicate… stiu doar ca-mi placea.

Azi mi-am adus aminte de o astfel de piesa, uitat fiind cu televizorul pornit pe reclame. Zic, hai sa v-o prezint spre auditie; multi o stiti, multi o s-o fluierati (a cantec ori a batjocura), dar… mie mi-a adus aminte de mine mic. De Paulica Cap de Fier, vorba unui amic hatru de-al lui tata. V-am zis? Eram blond pana pe la vreo 4 ani.


Marina Voica – SI AFARA PLOUA, PLOUA

Fata de al Marinei Voica, accentul lui Pavel Stratan e ciuriburi. Nu mai zic… ca are rezonante cu starea mea de spirit. Nu Stratan, dom`le! Melodia.. Si uite cum ciclul vietii vine si pleaca, pe-aceeasi circumferinta circulara. Sa ma regasesc intr-o piesa pe care mi-o canta maica-mea acum 20 de ani e ca si cand m-as regasi de doua ori. Deci sunt doi.