M-am lămurit şi eu că uninominalul ăsta – pe marginea căruia se tot bate toba mediatică a alarmă de “vin turcii” – nu-i chiar cel mai cuşer lucru pe marginea căruia puteau vota haraminii aciuaţi în Parlament. Motive pentru care am ridicat şi eu a mirare din fuiorul sprîncenei sunt cu ghiotura.

Ba că legea nu-i finalizată şi sunt şanse să apară o mie ş-una de modificări şi amendamente ‘imperceptibile‘, cînd s-or apuca parlamentarii să tragă cu tibişirul pe harta ţării pentru a delimita colegiile electorale. Unii ‘hăis‘, alţii ‘cea‘ => alţi bani, altă distracţie la TV.

Ba că o să se umple Parlamentul de tot felul de baroni locali, manelişti, şmecheri de cartier, fanţi şi păpuşele de la pagina 5, care habar n-au la ce foloseşte o moţiune de cenzură; au în schimb notorietate şi bani. Sau invers: întîi bani şi-apoi notorietate (depinde ce vine mai întîi). Iar aste două atu-uri le permit să-şi aşeze numele pe buletinul de vot.

Ba că dispar partidele mici… Stai, că asta nu e de rău. În fine, aţi prins ideea. Vine uninominalul, şi în spatele lui se-adună cu adevărat turcii, vandalii und so weiter, cum ar fi zis rusu’ dacă Fortuna n-ar fi fost curvă.

Eu am mai prins o minunăţie, tot pe calapodul ideilor de mai sus, dar doar cu un strop de ‘twist‘. Să zicem că un partid, nu dau nume, l-a pus pe Ionuţ Dolănescu, ăla cu poluţia, pe liste. Bun. Om vedea dacă primeşte şi voturi, că asta-i clinciul. Dar să zicem că un anume concern străin vrea să-şi facă propriul lot de parlamentari români, care să-i gestioneze interesele în cel mai înalt for al ţării. Să facă lobby. Să îi ia de-o parte -prieteneşte- pe umăr pe alţi parlamentari, şi să-i convingă să treacă anumite… să le zicem ‘înlesniri economice‘, spre exemplu. Ar fi imposibil?

Adică eu, Dimulescu, singur nu am cum să-mi fac campanie electorală. Dar dacă în spatele meu stă fabrica de la Jucu a lu` finlandejii de la Nokia, în toată splendoarea ei? Sau Mercedes, că tot vine încoace. Sau de ce nu, chiar Vincon Vrancea, cu al ei tătuc Gigi Neţoiu? Este că mi-aş trage ditamai notorietatea, dacă m-ar vedea lumea pe cutiile de ştrampi lycra? Sau pe sticlele de Tămâioasă Românească? Iar pe mine m-ar chema… independent? Să vedeţi atunci campanii de strîngere a fondurilor şi la noi, că nu o să mai stea nimeni să ceară socoteală pentru banii cheltuiţi de fiecare candidat. Că doar nu mai dictează partidul acum, nu?

Sau… tot pe ideea asta, de finanţare externă, cum ar fi ca UDMR-ul, de exemplu, să obţină la alegeri, prost exemplu, x senatori şi y deputaţi, dar să sponsorizeze alţi z şi w independenţi, pe care să-i cheme sub drapel în momentele în care e nevoie de ei? Vă spun eu, fuckin’ brilliant.