de chichi
Foaie verde loboda/ Gura lumii sloboda
Daca nu curge, pica… Inca doua la “Interludii“.
Prima parte. Personaje, o gasca de vreo 3-4 (n-am stat sa numar) liceeni, unul cu par lung, slab ca o grisina luata separat, nu comparata cu un stick, altul cu sapca si cercel, al treilea cu un telefon in mana din care urlau gituit acorduri dintr-o melodie de-a lui Sean Paul. Toti trei cu hanorace, adidasi pe arcuri si largane, anume pantaloni largi.
Telefonistu` (superior): Care stii melodia asta, ba?
Cercelatu` (c-o mana in falca, la plezneala): Aaa.. Sean Paul?
Pletosu` (pe alta lume, cu ochii in cizmele unei tipe de langa): Nu e ala. E alalalt.. Jay-Z?
Telefonistu` (in dubii, se uita la telefon): Aaa.. Nu e. E… Bow Wow.
Trec cateva secunde in liniste partiala, respectivul ii canta mai departe din telefon.
Telefonistu` (si mai superior): Stiti cine e Bow Wow, ba?
Pletosu` (urcind cu privirea pe cracii tipei): Aaa.. fratele al mare al lu` Lil` Bow Bow.
Cercelatu` (joc de priviri ca la Wimbledon, la o partida de tenis): …….
Telefonistu` (crapind de superioritate): Vezi ca esti prost? Bow Wow e tot Lil` Bow Wow, dar nu-i mai zice asa, ca a crescut mare.
Toti (in cor, pe trei voci): Haha.
Partea a doua.
Personaje: variantele feminine ale celor trei de mai sus. O pustoaica in geaca maro, blugi si cizmulite pana la genunchi trase discret peste blugi, rujata. O a doua domnisoara, creola, cu par carliontat si blugi inscriptionati cu Oty + doua puncte pe y, India, Punjaby si alte chestii iesite din pixul no. 05. O a treia picata din luna, speriata de bombe, cu niste ochi mari cat sa intre vreo 2-3 litri de atropina in ei.
Rujata (superioara): Off… si mai trebuie sa stau alte cateva ore prin oras, pe vremea asta..
Ochioasa (numai ochi si urechi): Aaaa…
Creola (trecand de pe-un picior pe altul si dind gales din cap): Mmmhmm…
Rujata (continuind fraza, la fel de superioara): …ma intalnesc cu Adi, ca iese si el de la ore. De obicei ma asteapta in fata blocului, dar azi ne-am dat intalnire in statie.
Ochioasa si Creola (intr-un glas din care zdranganeau note invidioase): Ce misto.. Ce ca lumea..
Eu incep sa zambesc a rade deasupra lor, ma observa ochioasa si-i da coate rujatei care se uitala mine. Urmeaza un raset generalizat pe trei glascioare. Mut privirea de la brigada piticelor pe o teava la nivelul ochilor mei.
Rujata (cu un aer complice, ridicand tonul): Fetelor, il mai stiti pe Gabi.. Tipu` ala de 21 de ani din vara? Nu vroia sa stea cu mine atunci, zicea ca sunt prea mica. Si cand m-a vazut acum, mi-a cerut numarul de telefon si ma suna aproape in fiecare seara sa ma cheme in oras. Si mai sunt unii mari care se iau de mine…
Eu (hlizit intre cei patru pereti ai mintii): Tu, copila, ce sa faca cu tine..? Sa te puna breloc la chei? Sa te aseze pe birou drept press-papier? Ca daca se-apuca de lucruri mai serioase, mi-e ca te rajghina de tot.
Dar sa avem mila si sa tragem cortina peste aceste scene…
Bonus: la coborirea din autobuz intr-o anume statie, o femeie in varsta uitata pe scaun se trezeste la realitate, trece val-vartej prin usa si mai ca rabateaza un mosulet de-o seama cu ea care dadea sa urce.
Mosu` (ofuscat): Ho, femeie, mai usor, ca parca ai cobori dupa bloc!
| Print article | This entry was posted by Paul Dimulescu on December 8, 2006 at 3:32 PM, and is filed under Uncategorized. Follow any responses to this post through RSS 2.0. You can leave a response or trackback from your own site. |



