Ştiţi ce e mai bun ca mămăliga cu brînză? Mămăliga cu două feluri de brînză. Şi dacă mai pui unt şi ouă iese un fel de “vreau să mor şi-am găsit calea cea mai plăcută”. Ei, amicul Melcu n-a pus ou şi unt, a făcut-o ca la Ardeal, cu cîrnaţi şi două feluri de brînză. Dom’le, am plîns. Mă credeţi că am plîns? Ce Paradis, ce Eden, ce Cîmpiile Elizee, ce Nirvana! Moţul patului meu! Ce ambrozie, ce nectar, ce rodii, ce trufe şi dulceaţă de trandafiri! Mămăligă cu brînză, bă! Bătrîneasca îmbucătură a străbunilor noştri. De-asta l-am şi iertat pe Melcone de spălatul vaselor, plus că nu am mai făcut mişto de el la meciul rapidului. Şi-a meritat time-outul de la zgîndărelile noastre. Dane, trăiţi-ar nasu’, că mare bucurie faci papilelor noastre gustative. Bufnilă e căpos şi nu recunoaşte, lasă că te pup eu şi pentru el în şezătoare. Hehe.
În altă ordine de idei, m-am uitat cu moldoveanu’ la Tezaur Folcloric. De fapt era Festivalul “Strugurele de Aur“, de la Alba Iulia. Au fost mulţi din Ardeal (mi se şopteşte din off că toţi au fost de fapt din Ardeal), eu nu am remarcat decît 3 puştoaice cu plămîni de înotători olimpici. Nu vă gîndiţi la tîmpenii, era vorba că aveau voce şi le ţineau foalele. Atîta tot. Fain or cîntat domniţele, domnie… Fain die tăt. Recomand – deloc în derîdere – ca odată pe lună să mai trageţi şi voi cu ochiul la Tezaur Folcloric. Nu pentru ăi bătrîni, care şi-au trăit traiul, şi-au mîncat mămăliga cu brînză, ci pentru ăia tinerii, care să-mi sară mie ochii de nu dau ruşine unei întregi pleiade de proaspeţi artişti de-un hit de vară. Era un ghindoc de maramureşeancă… Tulai domnie, că-mi fac păcate!