M-am uitat aseară la marea finală de pe TVR1 a emisiunii "Mari Români". Am un singur cuvânt să caracterizez întreaga istorie. Penibil, jenant, prost organizat, incredibil de limitat, blat, rezultate forţate, emisie cu defecţiuni ca pe vremea tranzistoarelor, mă mir că n-au dat şi foc la studio din greşeală. Nu mai vorbesc de sistemul de votare, lesne fraudabil şi, probabil, fraudat. Dar să trec la concret şi să mă refer la rezultatele finale.
Locul 10. - Nadia Comăneci. Da, este locul ei. Primul 10 la mondiale, 10 şi aici. Nu avea cum să-şi facă loc mai sus în top pentru un motiv foarte clar. Încă trăieşte. A, şi mai e şi femeie, dar asta nu e chiar aşa relevant.
Locul 9. - Constantin Brâncuşi. Omul ăsta iarăşi nu avea cum să se afle pe un alt loc, pentru că a fost artist. Şi nu poet, pentru că măcar din poezie fiecare înţelege ce vrea, dar totuşi se cheamă că a înţeles ceva. Brîncuşi, un sculptor, şi unul care a generat un curent în pictura americana, mai bine zis în expresionismul abstract, nu avea cum să primească prea multe voturi de la românaşii noştri care nu recunosc o formă de artă pură decât dacă e din plastic şi scrie pe ea Made in China. Locul 9 era de aşteptat.
Locul 8. - Alexandru Ioan Cuza. Omul ăsta nu cred că a fost niciodată înţeles de către ai lui, adică noi. Îi vorbeşti unuia de Cuza astăzi degeaba. "Cum? Nu s-a bătut cu turcii? Nu s-a bătut cu nimeni? A, era moldovean? Dă-l dracu, de slab." Aia e. Ca să fii considerat MARE în România trebuie să calci pe un vraf de tigve. Cuza merita mai mult, chiar şi numai pentru faptul că era lumeţ şi cu trecere la femei. Asta ar fi prins la populaţie.
Locul 7. - Mircea Eliade. Cam aceeaşi poveste ca şi cu Brîncuşi, cu singura diferenţă că de Eliade mai citiseră una-alta prin liceu. Eliade, ăla de-a scris "Maitreyi". Cam atît. A, probabil că mai auziseră de el prin ziare, cum că a fost un foarte respectat (de către străini) cercetător în domeniul religiilor.
Locul 6. - Ion Antonescu. Oarecum surprinzătoare poziţia asta pentru un criminal, dacă e să ne raportăm la iaginea făcută de TVR. Este, totuşi, o poziţie de mijloc, o poziţie care poate spune mai multe decât e nevoie. Spune Că românii nu şi-au pierdut dramul ăla de extremism şi de şovinism despre care vorbeam în altă parte.
Locul 5. - Richard Wurmbrand. Nu ştiu cine e ăsta şi nu mă interesează. Da, am citit despre el, dar nu îmi pare nimic extraordinar. Se spunea că a fost un om obişnuit îpus în situaţii neobişnuite. Dom'le, toţi românii de azi sunt oameni obişnuiţi puşi în situaţii neobişnuite! Oricum, postura asta de outsider care sparge topurile e una falsă.
Locul 4. - Mihai Viteazu. Sincer să fiu, mă aşteptam ca Mişu Tupeistu' să se claseze undeva mai sus în topul marilor români, poate şi pentru că avea cam doi metri, fără cuşmă. Mihai al lu' Pătraşcu a făcut multe, dar nu toate le-a făcut pentru români. I-a cam legat de pământ, i-a cam băgat cu ochii-n fum de ardei, treburi d-astea. Probabil că Becali s-a fost ocupat cu alte treburi şi-a uitat să-şi asmută gorilele pe sărmanii de suporteri stelişti din galerie ca să-i pună să voteze cu mihai Viteazu, altfel nu-mi explic locul voievodului oltean. Las' că e bine şi aşa.
Locul 3. - Mihai Eminescu. Aş fi vrut să-l văd pe Eminescu pe primul loc. Dar desigur, nu s-a putut. Un alt "extremist, şovin, antisemit"... E bine totuşi că l-au lăsat să intre în top 3.
Lcoul 2. -Carolică de Hohenzollern. Mare român. Cel puţin faţă de ăilalţi trei din familia regală. Unul ţinut sub papuc de nevastă, altul bolnav de priapism şi afemeiat până în oase, altul care nu a avut niciodată un cuvânt de spus în ţara asta. Cînd l-a spus, a fost "abdic". Cît despre Carolică, hai să trecem cu vederea că a concesionat toată ţara firmelor şi companiilor străine, că a pus armata pe ţărani în cîteva dăţi, că era să arunce România de partea Puterilor Centrale dacă nu murea.
Locul 1. - Ştefan cel Mare. Dintre toţi cei prezenţi, a ieşit victorios personajul care este cel mai învăluit în mit şi a cărui personalitate este cel mai greu de întrevăzut. Să mai spună cineva că românii nu cred în basme şi nu sunt cu capu-n nori.
Aş mai spune cîte ceva despre "avocaţii" celor zece, dar nu are nici un sens. Mi-au părut cu toţii penibili, în afară de Ioan T. Morar, care a fost cel mai franc şi cel mai "bine pe picioare". Nu a dat în plâns, ca Mircea Diaconu (actorul, tot actor..), nu a sărit la bătaie ca Gheorghe, care mai avea puţin şi-l lua la palme pe liviu Mihaiu, dacă nu l-a luat după emisiune, nu a bătut câmpii cum a făcut-o Craioveanu, iar ("pentru că, nu, Ştefan cel Mare s-a bătut cu turcii şi a clădit biserici, a şi stat printre morţi pe câmpul de luptă, etc etc etc etc etc etc etc), nu s-a pierdut în diatribe şi filozofii cu terminologie cifrată pentru marea majoritate a privitorilor, cum a făcut-o Cioroianu. Şi aici mă opresc. Nu înainte de-a-i întreba pe cei de la TVR... a adormit vreunul în studio de nu v-a ieşit momentul final cum trebuie, dragii mei? De-aia nu o să vă mai ridicaţi vreodată.