De cateva zile incoace,pe oriunde m-am dus, am tot lasat dâra, ca melcii, in urma mea. Mi-era pofta de ciuperci. Tocanita de, omleta cu, pui cu, ciulama de, stiti voi, ciuperci simple sau cu garnitura. Nu stiu ce m-a apucat, poate-am vazut ceva la TV, sau poate-am prins pe strada vreo discutie despre ciuperci, intre gospodine, in fine. Adevarul e ca mi-era o pofta de “şampinioane” de ma uscam de-a-mpicioarelea. Toate ca toate, pana ieri. Am luat masuri. Adica ciuperci. Un kilogram a costat cativa lei buni, da` erau carnoase si parca-parca le-as fi manca asa crude si nespalate.

Acum, ramanea de rezolvat cea mai importanta problema din intreaga afacere. Ce sa fac cu ele? Cum sa le gatesc? Omleta, cu cateva oua, cu niste verdeata… Nu, ca daca puneam multe oua dadeam in galbinare, si daca nu puneam multe oua, iesea omleta mai mica, dar mi se imputina si stocul de ciuperci, si nu le mai puteam “implica” intr-o mancare mai solida. Pana la urma am decis: ciu-la-ma! [cu mamaliguta? probabil, nu mai stiu cu ce-am mancat-o]. Vreti reteta? Nu-i complicat deloc. Zice-asa:

Timp de preparare: 15 minute, o nimica toata. Daca esti femeie abia iti faci unghiile in timpul asta, daca esti barbat, ce sa mai, faci ceva folositor in pauza meciului.
Ingrediente: O ceapa de marime medie (nu, nu se sparge-n pumn ca la fasole batuta sau slana cu branza, se taie inele), 4 sau 5 catei de usturoi, sa anihileze ceapa, o lingura de faina, o juma` de kil sau o halba de apa, ciuperci la alegere (cele din piata-s cele mai bune, nu se compara cu chinezariile alea conservate), 2 linguri smantana sau iaurt (exista un pic de zuzu in fiecare ciulama de ciuperci), vegeta sau condimente la alegere – atentie, “la alegere” nu-nseamna cu nemiluita, nici “fir cu fir” -, ulei.
Mod de preparare: Se toaca ceapa marunt, doamnele putand exersa in acest timp diferite exercitii de plans voluntar intru viitoare tentative de inmuiere a inimilor sexului băţos. Se caleste ceapa in ulei, se adauga faina. Se amesteca, se pune apa, se amesteca iar si din nou, se adauga ciupercile oparite in prealabil – adica fierte pana in pragul clocotului, pentru acei dintre semenii nostri care nu s-au nascut cu tigaia-n mana -, pentru a scurta durata de fierbere. Se lasa la foc mic circa 5-10 minute. In final se adauga smantana, usturoiul pisat (da, puteam sa-i spun si mujdei, dar vorbim in termeni academici, nu ne batem joc!) si condimentele. Se mai lasa 1 minut, apoi se ia de pe foc si se lasa la racit. Eventual la sfarsit de tot se si mananca, asta in caz ca nu v-ati saturat pregatind-o. Se poate servi cu pilaf de orez, mamaliguta, paste si chiar cu piure de cartofi. Pofta buna, alea-alea.
—————————–
Nota: pentru adevaratii gurmanzi, va recomand un deliciu: faceti rost de-o tabla, curatati-o, puneti-o peste ochiul de la aragaz si pe ea puneti o palarie de ciupearca cruda, intoarsa invers. Asa intreaga cum o iei de pe picior, cu sare presarata pe lamele si in mijloc. Se lasa la prajit doar atat cat sa se topeasca sarea… Atentie sa nu va-nghititi si degetele, totusi.