Bancrobba
Îmi zicea un amic la un moment dat că ascult prea multă muzică lăutărească. De fapt, problema nu era că ascultam prea multă muzică lăutărească. Problema era că ascultam. E ca la faza cu sîngele de oltean.
"- Bunica străbunicii era olteancă.
- A, deci și tu ești oltean. Prazule care ești tu!"
Ei bine, la mine muzica e muzică. Dracu, am și melodii death punk de-mi plac. Dar pînă la alea, am una simpatică foc de popularizat.
The Clash - Bankrobber
Cum m-am bătut cu niște cîini vagabonzi
Urăsc cîinii vagabonzi. Haitele de cîini vagabonzi, ca să fiu politically correct. Urăsc landrele, așa cum le văd pe-aici prin Titan, după lăsarea întunericului. Unul după altul, se fugăresc printre mașini, se încaieră, se ling și se coțăie de parcă ar fi la un Woodstock al jigodiilor. Și, uneori, mă aleargă și mă încolțesc și pe mine. Așa cum s-a întîmplat acum două nopți.
Cred că erau cel puțin 10-20 de nemernici cu patru picioare, asmuțiți pe mine.
Plecaseră lansat dintr-un spațiu de joacă dintre blocuri.
I-am mirosit de la distanță.
Blăni jilave, puțind a motorină și-a umezeală de subsol de bloc.
Le-am auzit labele lipăind pe bordură.
Le-am văzut umbrele strecurîndu-se prin bezna nopții, fără un sunet.
Cînd m-au înconjurat, eram pregătit! Poziția "kiba dachi".
M-au prins în cîmp deschis.
În mijlocul drumului, ca să poată face hora unirii în jurul meu.
M-am apărat ca un leu!
În mîna-mi , desenînd opturi și cercuri în aer, vibra un șarpe maro, cu cap de fier!
Unul – sau poate doi? – dintre cei cîini-jigodii s-a apropiat prea mult!
Șarpele meu a descris un arc, capul de fier s-a înfipt în ceva moale, s-a auzit un pîrîit în noapte!
Cîinele fugit chelălăind, cu botul plin de sînge!
Curînd, și ceilalți s-au retras.
Eu am rămas singur stăpînitor al cîmpului de luptă și al integrității mele corporale..
Nu am apucat să mă dezmeticesc din febra luptei, că au apărut, în depărtare, farurile unui autoturism.
Am încercat să-mi păstrez o imagine demnă, am dat capul pe spate, am scos pieptul înainte, mi-am încordat fiecare mușchi!
Șoferul a încetinit și, într-o fracțiune de secundă, privirile ni s-au întîlnit.
Ochii mei au citit într-ai lui stupoare, surpriză și oarecum teamă.
L-am înțeles.
Era greu de priceput ce făceam eu în mijlocul drumului, crăcănat, cu pantalonii aproape în vine și cureaua atîrnîndu-mi lung în mîna stîngă..
Habemus iepure!
Să îndeși un iepure într-o tavă e simplu. E chiar mai simplu ca o mîncare serioasă, cum ar fi de exemplu o tocăniță de cartofi. Hai să vă lămuresc iute și cum trebuie, că nu am chef să pierd vremea aiurea.
Pentru un iepure la tavă este nevoie de:
- un iepure - jupuit, porționat în bucăți
- două cepe masive - tăiate-n cerculețe
- cinci morcovi serioși - tăiați ca și cele două cepe
- un ardei gras - cubulețe
- cinci cartofi (merg și mai mulți, dacă aveți chef)
- 300 grame de măsline
- o cutie de roșii în bulion
- șase ciuperci - ciopîrțite langsamm
- o legătură de pătrunjel - tăiată mărunt
- o legătură de ceapă verde - tăiată mărunt
Hai să vă iexplic. Iepurele se taie bucăți și se pune la marinat într-o oală, cu foi de dafin, piper și cățeii de usturoi feliați. Măslinele, ciupercile, ceapa verde, ardeiul gras, ciupercile se călesc în tigaie, împreună cu roșiile în bulion. Ăsta e sosul.

Se ia iepurele cu tot cu sos și se tăvălește într-o altă oală, în ulei. E un fel de călit, dar nu îl căliți de tot, doar îl rumeniți. Cartofii tăiați rondele, ceapa tăiată rondele, morcovii tăiați rondele se așează în tavă, ca-ntr-un fel de pătuț.

Se dă tava cu legume la cuptor vreo 20 de minute, apoi se aruncă peste ea iepurele cu tot cu sos. După alte 20 de minute, se toarnă în tavă sosul de măsline, bulion, ceapă verde și ciuperci. Se lasă tot amestecul la cuptor pînă cînd toate ingredientele se-nmoaie și prind un gust mai acătării.. Peste ele se pune verdeaţa. Asta e tot.

Faceți mișto de mine! M-am lăsat de fumat!
...Da, iar. De data asta din cauza - ba cu ajutorul! - unui abces dentar (pupa-l-aș cu ranga pe cîrpaciul ăla de stomatolog care mi-a făcut lucrarea..) care m-a ținut în zvîrcoleli și calmante vreme de-o săptămînă.. am zis să împușc doi-trei iepuri dintr-un foc. N-am mai fumat, n-am mai cheltuit bani prin cîrciumi, ba m-am și lăudat pe ici-colo, pe la oameni sensibili la astfel de subiecte. Partea faină e că imediat ce am anunțat oficial că sînt nefumător au sărit, nene, tot felul de "binevoitori"
Ce, iar te-ai lăsat de fumat? Și cît o să te țină, pînă mîine? Fugi bre, d-aici, pun pariu că o să fumezi de-o să rupi în cîteva zile. Sudate, papiroasele!
Și tot așa. Miștouri. Oamenii mă tachinau și mă luau peste picior, mă priveau cu neîncredere și-mi suflau fumul în față "întîmplător". Ba chiar la un moment dat, cînd am ieșit cu doi amici la o limonadă în parc, ambii fiind fumători, m-au canonit timp de vreo două ore cu țigările. În pantaloni mai aveau să-mi bage, că-n rest..
Știți care e partea amuzantă? Căc u cît mă tachinau și mă momeau mai mult, cu atît creștea forța-n mine! Dispărea cheful de-a fuma instantaneicește. Așadar, dragi preteni și to'arăși, ce atîta vrăjeală cu pastilele, plasturii, țigările electronice, maculatura mobilizatoare a lui Allen Carr, veche de 25 de ani și descoperită abia acum și de ai noștri, amenințările cancerigene și pozele cu plămîni făcuți praf pe pachetele de țigări! Soluția stă în miștourile celorlalți și în ideea că, nene, să te lași de țigări e la fel de simplu ca decizia de-a face un duș dimineața. Just like that
Deci, dacă vreți să mă ajutați în a mă lăsa de fumat, puneți mîna și tachinați-mă, faceți mișto de mine, spuneți-mi că nu o să rezist! Și o să rezist! Un singur lucru vă rog: nu-mi suflați fum în față, că s-ar putea ca eu să mă aleg cu impresii greșite, iar voi să vă alegeți c-un dupac după ceafă.
-------------------------------
Vă salut,
Paul Dimulescu, nefumător
PS: bine că mă las de fumat, să pot respira mai bine aerul jegos de București.
Haideți să “citim” presa
Am rămas surprins (ei, draci) aseară, lecturînd în cîteva mari ziare quality povestea discuției de la Snagov, între Traian Băsescu, Emil Boc, Guvern și parlamentarii PDL*. Surprins pentru că și în Evenimentul Zilei, și în Gîndul, și în Jurnalul Național am citit același lucru. Aceleași fraze ale lui Traian Băsescu, reformulate. Cu alte cuvinte, așa-zisele surse participante la întîlnirea informală au fost una singură. Careva mi-ar spune că e ceva normal: a fost o singură discuţie cu toată lumea prezentă, era imposibil să existe două sau mai multe relatări diferite, ăştia nu-s martori oculari machiți la vreun accident, să vadă unul o maşină roşie, altul un tir verde, băi nene!
Bine-bine, dar eu nu-mi explic un lucru: trei ziare, trei platforme diferite, trei patroni diferiţi, şi toate trei primesc de la sursele lor aceleaşi puncte forte ale unui monolog băsescian de două ore şi jumătate? În condiţiile în care în sală se aflau nişte facţiuni, se aflau nişte disidenţi, nişte contestatari, nişte nervoşi pe diverse lucruri în general, mi se pare greu de crezut că cei prezenţi (și dispuși la relații bune cu mass-media) au găsit cu cale să sifoneze către presă aceleaşi informaţii. Care, din întîmplare, sînt toate în favoarea lui Traian Băsescu.
Ia să spicuim cîteva:
EvZ
"Şi încă ceva: dacă nu sunteţi capabili să faceţi reformă, gândiţi-vă că în 2012 tot eu voi fi preşedinte. Nu voi putea da ţara pe mâna unui partid terfelit."
"Berceanu, eşti? Tu ai minţit în campanie, nu eu! Explică-le oamenilor!"
"Pe Antonescu îl invit la guvernare dacă recunoaşte că în 2007 şi 2008 a luat măsuri care de fapt au creat criza economică în România."
"Primul-ministru făcea declaraţii şi miniştri făceau angajari. Aşa a crescut fondul de salarii cu 9,4%. Dacă ei ar fi făcut reduceri şi nu angajări, acum reducerile ar fi fost doar de 15% şi nu de 25%."
Gîndul
"Niciuna din măsurile de restructurare a ministerelor şi structurilor guvernamentale anunţate de prim-ministru nu au fost puse în aplicare."
În ce priveşte "pericolul de pesedizare" al PDL, preşedintele a avertizat asupra "nepotismului şi corupţiei" care afectează partidul. PDL "poate intra în istorie sau poate pleca ca un laş."
Jurnalul Național
"V-am spus să rămâneţi doar cu câte doi secretari de stat, să nu mai faceţi angajări la cabinetele demnitarilor, voi nu puteţi să desfiinţaţi nici agenţiile alea."
Bineînțeles, putem pleca de la premisa că Traian Băsescu a susținut, într-adevăr, acest discurs moralizator. Numai că tot nu-mi explic cum dumnezeu au ajuns în presă - la cotidiene rivale și aflate pe paliere separate ale susținerii politice - aceleași spuse ale președintelui. Adică-mi explic, dar vreau să mai țin un pic lumea în suspans. Observați în fragmentele de mai sus cuvintele și frazele subliniate. Toate, fără excepție, sînt pro-Băsescu, după clasica rețetă "nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu-mi miroase." Altfel spus, șeful statului dă vina pe unii miniștri ai Guvernului, care nu s-au ținut de treabă și s-au răhățit cu moț peste planurile sale magnifice de-a face reformă și de-a lichida criza - dacă nu mondială măcar aia mioritică.
Pe de altă parte, detaliile sînt structurate în cele trei ziare în funcție de poziția pe care o are fiecare față de putere. Dacă în Evenimentul Zilei (știți voi, alde Păunescu, B1Tv, Nașu', pro-licurici) se găsesc cele mai multe citate din (dacă el le-o fi spus) Traian Băsescu, în Jurnalul Național (declarat în contra marinarului și a PDL) se găsesc cele mai puține. Așadar, găsim susținere și propovăduire la unii, în vreme ce alții nu pot să nu dea știrea, dar mai reduc din efectul "cum se spală Băsescu pe mîini de toate relele".
Ia să nu mai întind balega pe perete și să trec direct la concluziile personale:
*în primul rînd, toate informațiile apărute în cele trei ziare au venit de la aceeași persoană.
*în al doilea rînd, este vorba despre cineva din cadrul președinției (poate chiar biroul de presă, cine știe?) sau din PDL. Cert e că a avut girul lui Traian Băsescu.
*în al treilea rînd și poate cel mai important, presa i-a făcut șefului statului un mare (și altfel de neconceput, dacă ne gîndim la Jurnalul Național) favor: i-a pus la dispoziție propriile-i pagini pentru a-l lăsa să se disculpe în fața boborului pentru ce va face astăzi Emil Boc (spălat și el de păcate, după ce Băse a aruncat vina pentru lipsa reformelor în cîrca unor miniștri): angajarea răspunderii pe tăierile de salarii și pensii.
Dezinformare calitatea număru' ainț
-----------------------------------------------
* Emil Boc nu mai face parte din Guvern. Ăia nu-l mai ascultă, el nu se mai poate impune. Dovadă crîncenele declarații în contradictoriu cu unii dintre papagalii cu portofoliu. Părerea mea.



